Plutesc în utopia cuvintelor tale
Și găsesc vaporul de hîrtie
Ce încearcă să m-aducă aproape de mal...
Aproape de tine,de ceva din tine..
Plutesc și simt cum mi se-moaie picioarele
în trupul rece al oceanului ,în ochii limpezi
al golurilor acvatice si vidul
ce mă așteaptă și mai rabdă , știe :
aproape îl găsesc , îmi va fi mai ușor...să ma gîndesc de gîndire , decît sa ard in ispită și să fiu atinsă de gheața sufletului tău
În părul tău mi se împletesc gîndurile și le neutralizează cu o putere ce nu cere explicații ,
simplu - te arunci , cu genele tale - acoperitoare de adevăr,cu greutatea lor dulce, cu mîini albe-albe , a neștiință și așteptare, cu corpul tău subțire ...și eu - lipsită de puteri , ca o omidă - fluture în devenire, iarăși mă las dusă în mijlocul oceanului tău
de ce? pentru că sunt ochi din ochiul ce-ți aparține