agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-19 | [This text should be read in romana] |
Noi doi am apărut din nimic, eu nucleu fierbinte,
Pulsând haotic în infinitul spațiu al universului, Iar tu o granulă de praf atrasă în abisul găurilor negre De cozile cometelor rătăcitoare. Ne-am întâlnit, nu întâmplător, mânați de dorința Creatorului, pe condensata Cale Lactee, Eu aflată într-un echilibru precar, Atrasă de puterea negativă a unui soare învelit în staniol, Mult prea orbitor pentru sensibilitatea miezului meu, Iar tu, un element indivizibil radiind energie pură. Forțe cosmice nevăzute ne-au unit destinele, Explodând în mii de culori, prin puterea unei reacții Chimice inexplicabile până atunci, Formând amândoi o sferă fierbinte și luminoasă. Așa ne-am plimbat fericiți, milioane de ani în toate Carele cerurilor, Colindând roiuri de stele, tu gravitând în jurul inimii mele, Eu atrăgându-te cu o forță malefică pe orbita circulară a sufletului meu, Într-o deplină armonie. Dar a venit o zi când pedepsiți fiind de Atotputernic, Să fim exilați pe-o planetă albastră, Pentru îndrăzneala noastră de-a topi densa gheață a Stelei Polare. Împinși de forțele nevăzute ale Divinității și atrași de puterea planetei, Ne-am aprins luminos ca o stea căzătoare, Dezintegrându-ne instantaneu și separându-ne ca la începuturi. Căzută la pământ, singură și vulnerabilă, între atâtea ființe ciudate, Am început să plâng, neînțelegând motivul Pentru care fețele lor scoteau acele sunete stridente și gâtuite. Îmi amintesc că mă măcina greutatea din noul meu corp Ce mă ținea țintuită pe pământ de parcă ar fi fost parte din mine Și mă deranja faptul că acei oamenii încercau Să-mi impună anumite reguli inventate doar de ei. Dar cel mai rău mă durea lipsa învelișului meu ca o coajă, Energia lui caldă cu care eu, miezul, vibrasem în spațiu Pe aceeași lungime de undă, cochilia lui protectoare De radiațiile ucigătoare de ranchiună și ură. Așa că am fost nevoită să învățat să merg, ca să-l pot căuta, Să vorbesc ca să pot întreba și chiar să-mi exprim aceste gânduri În speranța că și el va învăța să citească printre rânduri.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy