Nea Vasile se deșteptă din aburii de alcool trezit de un zgomot suspect.Își aminti că pierduse șirul paharelor la prănz. Exagerase, se simțea vinovat, acum cănd îl durea capul. Cu pași tărșăiți se indreptă spre bucătărie să-și potolească setea ,dar se opri intrigat.Cu siguranță fășăitul acela venea din holul de afară.Îl auzise mai devreme dar la ora aceea atăt de tărzie nu prea se foia numeni prin fața ușii lui.Nea Vasile cunoștea atăt de bine obiceiurile vecinilor săi incăt putea oricănd să spună, cine a deschis ușa în orice moment, sau cine a părăsit blocul, De pildă doamna Fernescu de la doi trăntea întotdeauna ușa și în urma ei blajinul domn Fernescu o închidea cu grijă la loc de parcă ar fi fost din sticlă. Tanti Tamara nu se grăbea niciodată și se văicărea încontinuu, iar nea Vasile știa întotdeauna dacă ea a atins clanța de la ușa blocului sau dacă s-a intâlnit cu un vecin căruia nu uita să-i se plângă. Pe Codiță o jăvruță pripășită îl simțea imediat sau orice copil din bloc dar pasii ăștia nu îi putea identifica iar treaba aceasta îl chinuia grozav.Zgomotul se oprise în dreptul ușii,cu siguranță cineva era acolo.De cănd fusese prădat tot încuia, lumea îl plângea că fusese jefuit dar madam Tascu îl enervase spunănd că el nea Vasile se imbătase... ca un porc și uitase geamurile deschise. Hoțul intrase și furase din șifonier mica avere, bănuții de zile negre .După asemenea faptă omul se ospătase zdravăn ca la el acasă, dovadă tigaia care mai purta urme de ouă. Omul se servise singur în timp ce nea Vasile dormea dus
amețit de țuica de casă cu aromă de prună dulce .Avusese tupeu hoțul acela nu glumă: furi, dar să manânci de la bietul pagubit?. Pașii se auziră iar și nea Vasile se repezi la ușă imediat, se hotârî să deschidă ușa, dar cănd puse măna pe clanță se opri ,străbătut de un gănd rau: Dacă era Moartea in fata ușii lui? Se inspăimantă de găndurile lui și încercă să le alunge cu un zămbet amar, era bătrăn, dar nu pregătit să moară. Deschise puțin ușa și văzu patru siluete decupate parca în întunericul dens.Terifiat se dădu înapoi .Avea gătul paralizat de spaimă.Acum ar fi pus lanțul ruginit dar măinile îi tremurau grozav.Siluetele acelea se distingeau clar. Erau patru bărbați îmbrăcați în pelerine negre cu jobene pe cap si mutre solemne.Nea Vasile era ferm convins ca veniseră dupa el.
Începu să scăncească precum un copil.
-Nu , vă rog , șopti , nu !
Unul din cei patru inși îl privi grav și i se adresă cu glas precum stănca de granit:
-Nu te speria, spuse clar , noi nu la dumneata am venit,
Tăcu, spre al lăsa pe cel de al doilea însoțitor să vorbească:
-Noi avem treabă sus , arătă cu bastonul spre tavan
Al treilea urmă:
-Am venit să luăm pe cineva de sus , și hotărăți iși urmară drumul în pași cadențați, doi căte doi insoțiți de întunericul apăsător lăsăndu-l pe bătrăn cu lacrimile înghețate pe obraz.
Peste două zile locatarul de deasupra se stinse și pensionarul avea să se întrebe dacă fusese coșmar sau cu adevărat Moartea se oprise o clipa in fata ușii lui.