agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-05 | [This text should be read in romana] | Peste două săptămâni veni vacața mare și Sabina rămânea cu gospodăria: cumpărături, chiverniseala banilor, gătit, curățenie și hobiul ei, cultivarea florilor. În timpul liber citea; ce-i trebuia la școală sau romane clasice, Ana Karenina, Madame Bovary, Dama cu camelii sau ce-i pica în mână, pur și simplu. Mai fugea și la râu să se scalde cu fetele și băieții de seama ei, dar apostrofarea din partea mamei nu înceta să vină: - Iar ai fost la Cibin, să te scalzi, în loc să faci treabă, o certa aceasta, cu ochii pe costumul de baie de pe sârmă. De multe ori, mai uda ceva haine să zică că a spălat, dar o dadea de gol fața înroșită și ochii albaștri ce străluceau deosebit, în contrast cu pielea arămie și cu părul negru ca mura. Era o fată frumoasă și bine facută, formele ei de felină stârneau priviri în urma-i. La Vofi, se gândea cu nostalgie. Scotea costumul de piele și-l îmbrăca doar când era singură, apoi se consola cu gândul: "a gasit alta". Trecuse mai bine de o lună de când nu mai dădu semne de viață. Dar, tocmai i se păruse că aude un tors de motor. Nu, nu i se păruse, zgomotul se auzea din ce în ce mai tare și fugi repede la nuc. - Sabina, ce faci pisicuță... ce dor mi-a fost de tine, spuse Vofi cu tandrețe. - Pleacă de unde ai venit! Ce cauți după atâta timp?... Unde ai fost? - Am fost la un concurs în Ungaria, frumoasa mea. - Și? Ai câștigat? întrebă fata. - Tu ce crezi? - Că ai câștigat și ai găsit o unguroaica blondă, pe care ai plimbat-o cu motocicleta. - A... ești geloasă... înseamnă că mă iubești, glumi Vofi, cu bucurie. - Eu?... te înșeli...și ce mi-ai adus? întrebă Sabina, cu ochii pe un pachet mare. Bărbatul luă pachetul și-l puse în mâinile fetei, care se așeză pe iarbă și începuse să-l desfacă, cu febrilitate. Erau multe în pachet: pantaloni pescărești pentru motocicletă, câteva bluze frumos colorate, sandale cu toc și fără, două rochii, multe cosmetice și dulciuri. Fata bucuroasă, se ridică și-și întinse brațele pe după gâtul bărbatului, ce o contempla. Se sărutară pentru prima dată, apoi Sabina privi mai bine la acest bărbat atrăgător. Era înegrit de soare și de vânt, părul lung se decolorase și era legat pe sub frunte cu o panglică verde, asemănătoare ochilor. De sub mustată se vedeau buzele cărnoase și dinții strălucitori. "Doamne ce frumos e", gândi Sabina, desprinzându-se din strânsoarea bărbatului, tulburată. - Am venit să-ți duc fundul tău la Ocna, zise Vofi. - Acum? nu se poate, mai e puțin și vine Dinu... și mama de la servici... poate mâine. - Bine, atunci vin mâine mai devreme, să fii gata. Mai stătură de vorbă sub nuc, își povestiră ce au făcut în timpul în care nu s-au văzut. - Pe mama ta, tot Sabina o cheamă? întrebă Vasile. - Nu, o cheamă Ana. De ce? - Am crezut că a început războiul Sabinelor, când am văzut-o cu bățu' ăla mare. - Zi merci, că puteai să o încasezi mai tare. După plecarea lui, fata se gândea cum să ascundă hainele, după ce le probase pe toate. Îi erau atât de dragi, erau așa de frumoase, cum nu aveau prietenele ei, dar cum să le îmbrace fără să afle mama...Apoi îi veni o idee: o să le îmbrace mai încolo de nuc, unde era un șanț, o cazemată, rămasă din timpul războiului. Le va scoate din casă, în sacoșă. A doua zi, se îmbracă de acasă, pentru că era singură, dar își luase în sacoșă hainele de schimb. Cei doi plecară la Ocna Sibiului, unde au avut parte de distracție pe cinste: baie, mici, muzică la difuzoare sau la chitările motocicliștilor și nu numai. Aproape fiecare grup de tineri avea cel puțin o chitară. Era la modă... fata și chitara. Vasile era foarte tandru cu Sabina, atât pe plajă, cât și în apă. O purta în brațe și se jucau ca niște copii, bucurându-se de fiecare clipă. - Pisicuțo, ce zici, dacă vin să vorbesc cu mama ta, să te pot lau de acasă și să te duc înapoi. - Nuuu, n-o să vrea. Mai bine aranjăm cu Dinu. - Bine, bine, da' cum? - Las' pe mine, răspunse fata cu o notă de ghidușie în glas. Până să vină mama sa, Sabina ajunse acasă, bineînțeles după ce se schimbă în cazemată, dar Dinu sosise înaintea ei. - Unde ai fost tu, iar? întrebă băiatul. - Am fost la Cibin, fra'... să nu mă spui lu' mama. Apoi ticlui pe loc o minciună, că se întâlnise cu Vofi din întâmplare și că vrea să vorbească cu el, pentru a merge amândoi duminică, la Ocna. Prima dată Dinu nu fu de acord, dar se învoi mai apoi, dându-și seama că împotrivirea ar fi fost zadarnică. Nu prea-i refuza nimic. Și apoi mai bine cu el decât singură. Zis și făcut. Biata lor mamă se bucura să meargă și ei la plajă, la distracție, doar era vară și până la Ocna era tren. Care tren, că în josul dealului era Vofi, cu un prieten. Fără prea multe discuții se urcară pe motociclete și se opriră la Ocna, unde imediat începu distracția. Băieții aveau o fată și pentru Dinu, era și el baiat de 20 de ani, cu ochi albaștri și bine făcut. Și așa se plimbară toată vara, Vofi și Sabina, cu sau fără Dinu. Acum, el era de partea celor doi, iar relația lui cu Laura mergea foarte bine. va urma |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy