Unde în altă parte decât aici, puteați evada din lumea dezlănțuită, unde puteați găsi atâta cer senin și noaptea, o ploaie de stele. Atâta farmec diafan și poezie nu puteți afla decât în acest verde paradis de vis.
În acest pitoresc fermecător, omul se mai leapădă de sălbăticiile și mitocăniile omenești. În acest templu al naturii, omul admiră sălbăticia ei, ce are mistere și ne invită la contemplație și nu la violențele civilizației.
În acest paradis ați învățat să fiți prieteni cu peștii lacurilor,care nu se sperie, pentru că nu sunt agresați cu sârme și cârlige viclene. Faceți mimică și gestică împreună și vă salutați reciproc la plecare, luându-vă rămas bun ca în relațiile dintre oameni. Așa învățăm unii de la alții cât de necesară e prietenia în societate și-n natura din care omul se trage.
O mică plimbare cu bărcuța, neștiută decât de puțini, vă invită la o contemplare, citez:

Ce plăcere minunată
Între munte și un lac,
Barca asta fermecată
Ne conduce, după plac.

Deși apa e cam rece
Și-nghețată puțintel,
Dar răceala îți mai trece
Dacă ești mai tinerel.

Ici și colea câte-un pește
Tot de dragoste vorbește,
Iar broscoii toți în cor
Le fac broaștelor, amor.