I
Generalități
Se știe că-n opoziție cu monotonia, armonia dată de variație o înlătură pe aceasta. Așa se face că prin extindere am pus amprenta și pe lucrările care vizează arta cuvintelor.
Plecând de la acest gând am lărgit noul meu univers de scurtisime cu un evantai de valențe puternic nuanțate și cu un nou început de personalizare, sugestie dată de d-na Liliana Bertea, cetățean american de origine română, un nou corespondent și colaborator de suflet.
Mulțumesc Liliana, ești o nouă muză care-mi dă impulsuri în arta cuvintelor.

Performanțele și palmaresul criticilor literari

Ei, acești”strălucitori meseriași” fără practică în arta cuvintelor, cei care n-au dat examenul timpului și al locului, au evadat în paradisul lor chiar de frica de a nu fi făcuți poligon de trageri de către alții.
Dar eschivarea lor i-a lipsit de plăcerea jocului cu muzele, cu emoțiile creației în care sunt niște neprihăniți.
De aceea se spune despre ei că sunt scriitori nerealizați, iar despre alții chiar neîncercați.

Internetul, științele informației, cultura universală.

În acest triunghi de relații intră patru universuri: informație, comunicare, științele și artele universale.
Ele sunt dăruite de crema erudiției mondiale, tezaur în care intră multe genii care au vrut să lase și au lăsat ceva în urma lor.

Haiducul trecutului și prezentului

Fiecare șmecherie este metamorfozată în stilistica vremii: haiducul jupuia marea boierime aservită porților otomane și austriece sau imperiului rus.
Acum, arcul guvernamental nu se decuplează de la alianțele cu viața și lumea interlopă, jupoaie cea mai nefericită clasă- sărăcimea, clasa care nu produce plus valoare. Asta este haiducia diperatului care se agață de o putere intrată în vrie.
Acest gen de haiducie este expresia agoniei și începutul sfârșitului unei camarile care caută un colac de salvare, care se desumflă.
Toate acestea arată că puterea actuală a greșit adresa, că este o corabie care se scufundă.

Teo Trandafir și sindromul catastrofelor

Fosta vedetă și acum o șomeră de lux, este cel mai bun exemplu care-și pune amprenta pe teoria pe care o citez :
starea materială determină și schimbă conștiința.
Ea este artizanul noii teorii a disperării, ea susține doar cu o metaforă că se poate trăi și încă foarte bine, cu un venit de 600 lei și încearcă să și demonstreze cum.
La o așa enormitate, nici măcar nu încerc să o contrazic, a convins-o marele cârmaci cu formula:” să trăiți bine”, așa să-i ajute D-zeu, să trăiască în noul post de șomer și mai ales de mare lux. Pentru motivele arătate îi dau scurtisima cu repetiție jos arătată:
Politicienii sunt ca trenurile, unii vin, alții pleacă, nici unul nu dă socoteală de enormitățile scoase din gură și nici de catastrofele lăsate-n urma lor.
În întărirea celor spuse, mai adaug catrenul cu repetiție, citez:
Politica-i una spurcată/ o știe lumea foarte bine/ e singura prostituată/ ce te plătește ea pe tine.

Aforisme de George Peagu
.Să trăiești un timp printre animale și plante, apoi să te înalți pe cer, lângă Dumnezeu, după care să cobori între râme și hoți, asta cred că este o experiență.
.Cârciumile sunt ventuze de aspirat banii hoților și proștilor.
.Dacă aș îndrepta toate gândurile spre tine, te-ai aprinde ca o torță. Și-atunci ai vedea cu câtă putere gândesc.
.Poate numai cauterizarea pământului ar mai putea înlesni respirația în această țară.
.Când intri într-o vizuină, trebuie să cunoști cel puțin două ieșiri.
.Doar între proști găsi-vei fanii/între confrați găsești dușmanii.
.Arborele, cu cât e mai mare, cu atât are coajă mai multă. La fel și omul, cu cât e mai mare, cu atât are dușmani mai mulți.
.Mulți se îmbogățesc cu ceeace îi fură țării-eu sunt bogat cu ce i-am dat.
.Mai bine făceam mături decât poezie-eram mai câștigat.
.Omul cu fizic plăcut e mai trufaș, iar trufia e indirect proporțională cu sensibilitatea.
.Când proprietar nu mai e nimeni, hoțul e rege.
.O picătură de apă care s-a scurs de pe Himalaya, dacă a trecut și prin stomacul meu, a fost de-ajuns să știu ce-nseamnă căderea.

Va urma partea a II-a