Nimic nu s-a schimbat în spațiul carpato-danubiano-pontic, nici în anul 2020, oamenii au aceleași fețe de morți din filmele de groază ale “epocii de aur”, trenurile duc spre iad, orașele sunt ghetouri murdare, circulația aglomerată pe drumurile cârpite e ca o instalație arsă pe un pom de Crăciun uscat, sărăcia are costum de gală, ședințele din cadrul serviciului de informații continuă tradiția canibalismului comunist, acum sub masca democrației, pluripartidismului. Era un banc cu plenara pe vremea “iubitului Conducător”, singurul cuvânt necunoscut de înțelepții unui trib de canibali, explicat de însuși “Genialul Om de Stat”: plenara e o ședință în care se mănâncă tovarășii…

- Și ce serviciu secret mai e și ăsta, să monitorizeze afacerile celor deveniți incomozi președintelui?! Unde dracu s-a pomenit așa ceva, ce suntem pe vremea lui Ceaușescu? urla colonelul Pop cât îl țineau puterile, cu vocea lui în stare să cutremure cele mai groase geamuri, în ședința cu echipa de la anticorupție numită să descopere abuzurile parlamentarilor, mai ales ale celor din opoziție, că așa-i cu regimurile “fanariote” de pe Dâmbovița. Cine ajunge sus caută să-și consolideze poziția lovind în rivali, cu toate pârghiile puterii ce-i stau la îndemână.
- Domnule colonel, interveni căpitanul Alecu, am descoperit o legătură care duce chiar la Președinție, câteva probe dovedesc implicarea lui Cârnu, consilierul pe probleme economice, în livrările ilegale de alcool către Republica Moldova.
- Bă, tu chiar ești tâmpit! Am avut o impresie mai bună despre tine! Alcoolul intră în ajutoarele frățești, pe ăștia așa-i unim cu patria mamă, întâi îi îmbătăm…
- Vă raportez, domnule colonel, spuse Scărarul, după poreclă, e serioasă problema, se pare că e implicat chiar președintele în afacere! îi spuneau “Scărarul” de când a căzut cu un braț de dosare pe scările din beciul clădirii.
- Nu mai e nicio îndoială, voi toți sunteți idioți! Și ce vreți, să-l acuzăm pe președinte? Ne desființează cât ai clipi, nimeni nu-i stă împotrivă! se așeză colonelul pe jilțul adus de acasă, din cauza problemelor cu spatele, și sorbi din cafeaua fierbinte două înghițituri. După își aprinse un trabuc gros cât degetele lui grase și făcu un nor de fum în jur.
- Nu mai înțeleg nimic! spuse Scărarul, cu un fel de resemnare în glas.
- Ce nu înțelegi? i se adresă colonelul mai potolit acum.
- Păi, prima dată tunați, ne spuneți că urmărim afacerile celor deveniți incomozi președintelui, și bine spuneți, iar acum, dacă avem probe despre implicarea președintelui, ne tăiați elanul!
- Măi, cât e președinte Bubescu, nu avem ce face. Ãsta controlează totul, numește pe cine vrea, n-are habar de părerea nimănui. Doar e uns cu toate alifiile informațiilor, nimeni nu-i spune ceva împotrivă. S-a înțeles? întrebă încruntat bătrânul Pop, de data asta cu ton părintesc, care apucase să lucreze și sub dictatura Cizmarului.
- Bun, unde-i rostul nostru, ce anticorupție cecetăm? se ridică Paula, cea mai tânără din echipă, cu brațul de dosare aduse de la arhivă.
- Noi, să vă intre bine în cap, dacă avem de lucru și câștigăm bine, nu trebuie să-l pornim pe președinte împotriva noastră. Cercetăm ce ni se cere de sus! Asta o spun din experiență, nici înainte de 1989 nu căutam să-l deranjăm pe întâiul cârmuitor. Nu v-ați obișnuit cu lucrurile așa, țara asta are parte numai de dictatură, nu se poate schimba nimic decât prin solidaritatea celor care se vor trezi. Și cum nu e solidaritate, nici deșteptare, să nu ne găsim mai deștepți!
- Da, noi nu, toți vor spune la fel de teamă! adăugă Paula, obosită să asculte discursul șefului.
- Teama e arma perfectă prin care se conduce orice țară fără personalitate, așa cum e asta în care ne urmărim neobosit și ne temem unul de altul. Sunt clanurile de la conducere și cele din opoziție. Ce știu ei? Cine ajunge la putere, prin orice mijloace sub sloganul democrației, să stea acolo până își rezolvă conturile, doar politica e cea mai rentabilă afacere!
- Bun, dar cei ce i-au votat, electoratul cum suportă toate minciunile? era nelămurit Scărarul sau locotenentul Aurel.
- Tu ai spus de implicarea în traficul ilegal de alcool, pe ăștia de la noi îi îmbată cu promisiuni! După ce trece campania minciunilor, mai e o perioadă destul de lungă cu dureri de cap. Și nu uitați că prin alegeri democrate au venit dictaturile! încheie discursul său colonelul și se retrase în sala de proiectări, după ce trânti un picior sănătos la ușa biroului. În urmă, stăpânit de un gest nervos, căpitanul Alecu se așeză la biroul șefului, își lungi picioarele peste hârtii și dosare.
- Suntem, așadar, niște fricoși! spuse Paula dezamăgită, îndreptându-se spre ușă. Ce calități se cer: supunere oarbă, muțenie, ipocrizie, schizofrenie etc.
- Ne facem datoria încredințată de președinte și atât! fu replica celui ce ținea locul șefului.
- Tu vorbești așa? După ce m-ai infiltrat să-i fiu umbră lui Bubescu, mi-am tras-o cu boul ăla umflat de la protecție și pază ca să-l pândesc pe “Cârmaci” cum și-o pune cu amantele, l-ai dus de nas pe Pop că ești neutru, acum te dai cu președintele?!
- Asta e, jocurile au fost făcute!
- Ce speranță mai avem într-o normalitate? îl întrebă cu ton de mustrare Aurel pe cel ce-i luase locul șefului.
- N-avem nevoie de normalitate, nu te-ai prins? Iar tu ești bună în orice situație, Paula, mai ales la pat!
- Mâine îmi dau demisia, nu lucrez cu un cretin!
- Aștept gestul tău nobil. Ca într-o piesă care e musai să se încheie cu o revenire în scenă a personajului cheie, colonelul Pop își făcu simțită prezența prin intrarea lui autoritară.
- La biroul meu, Alecule, nu se stă cu picioarele pe acte! Asta ți-o spun chiar dacă ești omul președintelui. În ce privește cariera, greu de spus, sunt multe aspecte controversate să ajungi în locul meu! Nu fac parte din nicio tabără, nici jocurile cuiva, sunt un bătrân fricos, mi-e rușine că nu pot fi altfel, dar tu ești mai jos, o lichea! E adevărat, prin felul tău ai toate șansele să ajungi sus, aici tupeul și caracterul de jigodie sunt atributele principale unei cariere strălucite, dar nu uita că eu ca ardelean mai cred în Dumnezeu în toată ticăloșia și îți spun că ai să-ți rupi gâtul într-o bună zi! Alecu rămase fără cuvinte la revenirea neașteptată a bătrânului Pop, se retrase încet spre ușă și gesticulă că vrea să plece afară. O liniște de mormânt se așternu peste cei din birou. Atunci a venit un cutremur profețit cu zece ani în urmă și toate clădirile importante au căzut. Din fericire pentru națiunea română, în ele se aflau toți demnitarii statului. A început o nouă eră după acest eveniment așteptat.