Mă uitam la ochii tăi și vedeam lacrimi.Mă pierdeam mai mult eu în ele,decât tu.
De ce plângeai atunci nici nu știu.Îmi era frică de ceva.Credeam că era un coșmar ce nu se va termina prea rapid.
Lacrimile din ochii tăi căprui au început să alunece pe obraji.Obrajii pufoși ce îi iubesc atât de mult și îi sărut cu foc.

Cerul și el dă semne că ar vrea să plângă.Dar ce văd?Un mic zâmbet ce îți face fața să strălucească.Pentru mine e o comoară.Iar gândul că niciodată nu o să-l mai văd...mă omoară.

Dar pleci și mă lași aici.Lumea e rea și te rog nu pleca.


Nu te voi uita și TE IUBESC!