Sub un cer care se scremea sa ploua, s-au aflat in targul de anticariat un el si o ea. Cu mainile cleste au cuprins impreuna, din snobism cultural, de “Razboi si Pace” - el un volum, ea pe celalalt. Clipind des si intrecandu-se in “cine il strange mai tare la piept pe Tolstoi”, s-au dus la o cafea, mintind fiecare ca motivul ar fi sa il convinga pe celalalt sa renunte la celalalt volum.

Dupa cateva ore, bausera cafele cam de trei razboaie si de vreo doua paci. Corpurile lor grase si cu par pe alocuri s-au luat de maini, el tremurand si ea increzatoare. Au schimbat numere de telefon, el portocaliu si ea rosu si si-au promis sa se vada din nou –el nerabdator si ea plictisita.

Si uite-asa s-au revazut,el zambind si ea razand, si s-au certat –el umil si ea incruntata, si s-au impacat – el plagand si ea geloasa, si s-au mutat impreuna si s-au iubit in felul lor –el cu o spranceana in sus si ea cu patima, si s-au casatorit si au ingalbenit la fel ca paginile lui Tolstoi – ea razboi si el pace.

Cartile nu le-au citit niciodata, ei fiind ocupati sa faca bani ca sa aiba cu ce sa cumpere alte carti, sperand poate sa invie ce-a fost sau, poate, sa cunoasca alti iubitori de Tolstoi. Din cand in cand, insa, el mai striga la ea din toaleta : “turturico, adu-mi si mie cartea aia, ca stii ca nu pot sa fac daca nu citesc” si ea intreaba mereu nedumerita, daca sa ii aduca volumul “I” sau ”II”.