Sunt amanta perfecta.
N-am prea multe de oferit. Iluzia unei normalitati pe care mi-o defineste celalalt, sex, o mangaiere, conversatie inteligenta. In viata mea nu-I loc de mai mult.
Am la dispozitie 2 ore pe saptamana pentru iubire. Le programez in functie de traficul din oras si de vremea de afara. Daca ploua, iti pot acorda o jumatate de ora in plus pe care o recuperez saptamana viitoare. Timpul asta, strict delimitat printr-o clepsidra cu nisip violet pe care ti-am facut-o cadou la prima intalnire, seteaza coordonatele vietii mele.
Tu incerci sa-mi argumentezi ca intr-o zi cu soare vrei sa te bucuri alaturi de mine de verdele parcurilor, ca vrei sa-ti fiu alaturi la sindrofia organizata de colegii de birou sau ti-ai dori ca macar o data, in seara de Craciun, sa privim impreuna bradul impodobit cu incapatanare, an de an.
Dragul meu, pentru asta exista neveste.
Eu te iubesc doua ore in fiecare saptamana, iti dau ceea ce-mi ceri si sunt frumoasa. Celelalte 166 de ore nu-ti apartin. Sunt clipele mele in care nisipul violet se aduna inapoi in clepsidra, fir cu fir, din nebunia de ganduri si culori din care-mi adun puterea urmatoarelor 2 ore.
Cand ies pe usa casei tale imi cresc aripi de catifea si ma transform in fluture alb. Mor si renasc in fiecare zi pentru ca uit cat de rau le face lumina fluturilor, dar asta nu ma opreste din zbor. Si cu fiecare pereche noua de aripi ma ridic mai sus, mai repede si mai usor, pana la cea mai stralucitoare raza care-mi arde visele si-mi toarna nisip violet in clepsidra.
Am pentru tine 2 ore. Nici un minut mai mult. Si nu iti cer nimic.
Vin sa-ti las toata lumina calda a razelor din saptamana asta, sa-mi scutur iubirea de pe talpi, sa-ti mangai fruntea ingandurata cu catifeaua alba a aripilor. Si plec.
Sunt amanta perfecta – traiesc 2 ore in fiecare saptamana.
In restul de 166, zbor si ard, cad si ma ridic, invat si uit, renasc si mor pentru ca tu sa ai cel mai frumos fluture din lume.