@
Este, oare, Biblia evreilor identică cu cea primită de Moise în pen. Sinai

Am luat parte la o polemică a cărui subiect era:
"Este, oare, Biblia evreilor identică cu cea primită de Moise în pen. Sinai?"
M-am documentat folosind surse evreiești (Chabad - NY, de ex.) și creștinești. Evreii susțin că astăzi, ca întotdeauna, ei folosesc exact acelasi text ca acela dat poporului evreu de către Dumnezeu. Creștinii, unii, susțin că textul original s-a pierdut și că cel mai apropiat text de original este Septuaginta, care a fost tradusă din originalul ebraic pe la 300 i.e.n. Am rezumat în urmatoarele cele învățate de mine în cursul studierii diferitelor izvoare:
Eu cred ca nimeni nu susține că evreii au în posesia lor VT, cel care a fost scris de Moise în timpul celor 40 de ani de peregrinare în Desertul Sinai. După legile fizicii originalul acela de mult s-a transformat în praf și pulbere.
La evrei există o meserie proprie numai lor - scrib al VT. Persoana respectivă este aleasă după criterii foarte stricte - onestitate, cuoscător al Legii, VT adică, vedere bună, exactitate, curățenie fizică și morală, etc. și doar la urma de tot - bun caligraf. Adică nu vorbim aici de un simplu copiist. El are și un nume: sofer stam și își petrece întreaga lui viață cu îndeletnicirea scrisului. Pină și în ziua de astazi, deși există tiparul, sulurile sfinte sunt scrise de mînă. Dacă acest sofer stam face vreo greșeala, ștersăturile sunt interzise și munca trebuie luată de la capăt. Unui sofer stam experimentat îi ia cam un an pentru un sul. De la bun înțeles că omul nu poate schimba nici macar o virguliță cît de mică. Compararea sulurilor sfinte a unor Comunițăti despățite una de alta de aproape 2000 de ani, Comunițăti care, în multe cazuri, nici nu știau una de existența celeilalte, au arătat o identitate completa a sulurilor sfinte. La terminarea scrierii unui sul se întrunește o comisie de Rabini de rangul cel mai înalt cu scopul de a controla munca. Controlul durează și el între o lună și două. Statistic, unul din 4 suluri este respins. Motivul nu e, deobicei, lipsa sau adausuri, caci asta nu prea se întimplă, ci scris neuniform, de ex. Dacă toate-s în regulă, urmeaza o mare sărbătoare, caracterizată nu prin dansuri, băuturi sau cîrnăciori la liber, ci prin discursuri și polemici legate de înterpretarea Torei, cermonialul încheindu-se prin postarea sulurilor în Arca sfinta a sinagogii.
Am citit cîte ceva și poate mai mult despre evenimentele traumatice care ar fi putut aduce la dispariția Torei.
1. Asur învinge cele 10 triburi (in jurul anului 700 i.e.n.) și le spulberă în tot globul cunoscut atunci. Acele 10 triburi se desparțiseră de celelalte două a tribului Yehuda și parte din tribul Beniamin, înstituind o impărăție de a lor denumită Israel. Ei se ridicaseră împotriva curții regale a urmașilor regelui David respingînd mare parte din cele cinci cărți ale Torei, în fapt tot ce era legat de regele David a cărui venire fusese preconizată de Moise în scrierile lui. Cartea, în întregimea ei se afla în mîinile celor 2 triburi rămase a caror urmasi sunt evreii de astazi: numele tribului Iehuda a dat nastere numelui Iehudi (adica evreu) sau Yehudi (ca Menuhin). Asurii nu s-au atins de Yehuda, mai mult, ei au adoptat Tora și și-au luat numele de Șomroni, adica samariteni. Ei trăiesc astăzi în Samaria, fostul Israel biblic - Transiordania de azi.
2. Robia babiloneană cca. două sute de ani mai tirziu, care se referă, bineințeles, la cele doua triburi rămase.
Evreii au luat cu ei sulurile și cuceritorii le-au lăsat libertatea religiei. Mai tîrziu, cu cucerirea Babilonului de catre Cirus, persanul, evreii au fost returnați în țara lor find chiar ajutați să-și construiască al doilea Templu al lor. Vezi Ezra.
3. Cucerirea romană și distrugerea Templului (70 e.n.). Evreii erau răspindiți în mai tot imperiul Roman încă înainte. Josepus Flavius, de ex. traia la Roma și era de-al casei la curtea Cezarului. Apropo, Josepus Flavius s-a întors în Iehuda imediat cu începerea ostilităților (c.c.a. 67 - 68 e.n.). Sulurile Torei se aflau pe tot cuprinsul Imperiului Roman și evreii care trăiau afară, nu au avut de suferit și, bineințeles, și-au păstrat Tora. După distrugerea Templului au luat nastere sinagogile, ca loc alternativ de rugăciune și, apropo, evreii învinși au ramas, majoritatea, în țara lor. Decentralismul acesta (sinagogile - nu toate ouale în acelasi sac) a avut rol în păstrarea Torei mai apoi. Centrul religios de greutate, a trecut din Ierusalim la Yavne - Iehuda. La anul 130, aprox., a fost un nou pericol de pierdere a Bibliei:
4. A început o nouă revoltă asupra romanilor. Evreii au fost învinși și imprăstiati în toata lumea. Yehuda ca stat și teritoriu și-a încetat existenta. Pluguri au brăzdat ruinile celui de al II-lea Templu. Acum nu știu dacă evreii din Ierusalim au mai avut Tora, dar au avut-o cei din Yavne, precum și cei din Roma, etc.
5. Inchiziția spaniolă - evreii au plecat luînd Tora cu ei. S-au reașezat în cam peste tot. Decentralism suplimentar.
6. Pogromuri. N-au fost concomitent peste tot. în Turcia, de ex., nu au fost pogromuri.
Apropo de pogromuri. Daca străinii ard vreun sul sfînt, evreii tare mai iau la inimă și organizeaza sulului distrus, o întreagă înmormintare cu bocetele de rigoare.

Cam asta este povestea. Dacă evreul spune ca are textul original, el stie mai bine decît orice "somitate" de altă religie.
Apropo, Biblia masoretică nu e altăceva decît Biblie cu diacritice și e scrisă nu pe suluri ci în cărți. Mai ușor de citit și o poti lua acasă. Ca text e identică cu sulurile sfinte. Astăzi, cărțile acestea sunt tipărite.