Am găsit un loc ascuns în bezna grea a unei nopți târzii, însă acum se ivesc zorile unui început magnific, în care zâmbetul pe buzele oamenilor se regăsește din nou și în inimile celor ce încep să se dezghețe după o iarnă lungă și anevoiasă. Au fost momente când pietrele inimii mele grele cantăreau cât două trenuri de mare tonaj, atârnau ca o piatră supărătoare, iar fața mea ce înainte radia a soare, era doar un nor negru umplut de ploaie.ieri eram în lumea mea, azi sunt în lumea celui ce mă primește, maine voi fi...exclusiv, nu știu...De pe acum îmi voi pune masca 'de zambet pe buze', propunând inimi mele, ca mâine, odată cu ivirea soarelui ce preface cerul grizolat în roșu purpuriu, spre admirația celor ce iubesc frumosul și-l admiră, voi scrie din nou, voi vorbi din nou inimi mele mute, despre bucuria ce o avusesem odată,o pierdusem de-alungul timpului, și după care, azi,tanjesc să o regăsesc din nou păstrand-o pentru totdeauna.