Atras de un zgomot cam ciudat nea Pandele, paznic vechi la Universitate ,și cunoscător al tuturor ungherelor acestui edificiu,își grăbi piciorele .Poate doar vreun șoricel nocturn ar fi putut deranja acel loc ,o mică lighioană venită din parcul flancat de bănci,dar nici acela nu ar fi făcut asemenea zgomot Nea Pandele,ciuli urechile bătrăne spre a prinde unda perturbatoare
'Aha 'adulmecă , deci de la laboratorul de fizică,Hotărăt se îndreptă spre locul buclucaș ce îi intrigase simțurile,Dar nimic nu părea să fie ciudat, masa la care de obicei ședea era neclintită, scaunul vopsit verde stătea și el cuminte,nemișcat nici un milimetru., iar ușile laboratorului de fizică la fel de mute.Și atunci de unde zgomotul de sticlă spartă ,distins mai devreme?
;;Mi-sa părut:;se întoarse spre scaunul de sub masă , vechi prieten de ațipeli ,dar nu apucă să se așeze fiindcă sub masă era ceva...Cu o infinită grijă apucă sticla albă cu lichid incolor,pe care era afișată doar o simplă etichetă cu o inscripție familiară paznicului septuagenar.
-Iaca ,pozna ! Bătrănul se uită la sticlă uimit peste măsură,;asta o fi făcut gălagie mai devreme,;bine că nu s-a spart, săraca,și fără să-și pună nici un fel de întrebări o duse la gură și inchise ochii, oftănd de plăcere.Tare bună este, constată cu satisfacție aparte, păi acasă baba lui nu iî dădea voie să pună gură pe rachiu,iar la birtul din colțul străzii nici atăt,că era păndit cu strașnicie...Parcă era general de oaste femeia asta,simțea cănd vine acasă
așa cum simți inamicul pe cămpul de luptă.Mai trase o dușcă zdravănă,înveselit de un asemenea noroc chior.
;;Cine a făcut faptă asta bună să trăiască;,sughiță mulțumit și iar se cinsti din plin,fără să-și dea sema că amețeala îl înfășoară ca într-o pătură caldă.Ca zăpadă moale ce alunecă de pe streașina casei se lăsă tot mai mult în jos,pănă cănd picioarele deveniră de plumb.și nu mai simți absolut nimic.
A doua zi,însă...
-Bine, nea Pandele strigă,conferențiarul de fizică Serbănescu , chiar atăt de neglijent poți să fii,? ai băut, iar cineva a intrat în laborator...Daca ceva lipsește, dumneata răspunzi mai adăugă cu glas bolovănos,
Nea Pandele chemat la raport de urgență , nu scotea o vorbă,era vinovat și știa mai bine ca oricine asta,dar nu putea pricepe, cine pusese sticla blestemată sub masă?
-De ce ai băut nea Pandele ? îl întrebă ceva mai blănd decanul, un om de aceiași vărstă cu el, ce s-a întamplat
că te știu om cu cap pe umeri de atăta vreme...În atăția ani nu am avut nici o problemă...Ești supărat, ?
Liniștit de glasul calm al șefului nea Pandele încercă să pună cap la cap toate evenimentele petrecute cu o seară în urmă,recunoscănd spășit că cedase în fața ispitei...
-E ,clar concluzionă conferențiarul necăjit, cineva a facut-o intenționat, Ca să pătrundă acolo.Ca să ne fure experimentele,.De ce altceva?
Un ciocănit discret le întrerupse discuția:
-Din laborator nu lipsește nimic , anunță cu glas ferm un student tănar în halat alb însoțit de un ofițer de poliție, totuși ceva au căutat, e ravașită rău zona X,se referea la ultimele cercetări , pe care conferențiarul le efectuase cu o zi în urmă,.impreună cu studenții săi.
-Nu pentru jaf au venit , rosti Serbănescu răspicat, au căutat altceva.Nea Pandele chiar nu ai văzut nimic?
o umbră ,măcar ceva, care să ajute ,cine naibă să fie interesat de cercetările acestea,cine?
-.Poate ,au fost extratereștrii, spuse o fată îmbrăcată de asemeni în halat alb care asistase tăcută la discuție.
Și nu greșea deloc...
*****
Alina și Denisa doua gemene absolut identice care studiau la Universitate erau
de fapt opuse total sufletește.De aici și atracția pentru domenii diametral
diferite, Alina studia istoria în timp ce Denisa era pasionată după fizica si profesorul care preda, conferențiarul Șerbănescu.

Ea era măna lui dreaptă la cursuri și la orele de practică, primind promisiunea solemnă, că va deveni după licență preparator la clasele lui.Cele doua surori împărțeau un apartament pe care invatasera să.-l gospodărească singure..

În dimineața în care se constatase că laboratorul de fizică fusese spart, Alina era acasă pregătindu-i surorii
bagajul pentru o deplasare în afara orașului la casa bunicilor unde nu mai locuia nimeni de aproape doi ani
Tocmai așeza peste un halat o pereche de papuci roz cănd telefonul sună ca o avertizare serioasă, o primă avertizare pentru Alina ce avea să o pună într-o încurcătură de zile mari....-
-Sori,spuse cu glas afectuos Denisa ,nu mai pot să merg la țară, am probleme la scoală, trebuie să rămăn aici... și ii explica ce se întămplase.-
-Și, trebuie să stai cu el, concluzionă Alina referindu-se la conferențiar,am înțeles , plec ., nu,nu mă supăr, apăsă pe ultimele vorbe te pup și eu, pa!
Bulversată un pic de întorsătura lucrurilor, Alina scoase vechea Dacie din garaj îndreptăndu-se ușor spre marea aventură a
vieții ei.
Se știe că lună noiembrie este una tristă, poate din cauza vremii închise dar în acea zi oricine ar fi putut să contrazică treaba aceasta din cauza soarelui ce aruncă
o lumina vesela peste cămpul atins de toamnă.Alina fredona ușor o melodie
îngănănd radio-ul.Nu era de acord cu relația surorii ei, dar știa căt era Denisa de
încăpățănată.Iar Șerbănescu iî fusese antipatic încă de la prima apariție,considerandu-lun vănator de fuste notoriu.În ceea ce o privea prefera situatiile limpezi.
Începea să se contureze satul cu vărful bisericii în zare,iar Alina apăsă pe accelerație profitănd că nu era nimeni pe șosea doar nucii își înclinau discret coroanele desfrunzite,în adierea blăndă de toamnă.
.Fata coti pe strada unde era căsuța copilăriei, părăndu-i-se mai aplecata ca de obicei.Telefonase un vecin care se îngrijea de casă din cănd în cand și anunța dacă intervenea ceva.
.Observase că se spărseseră căteva țigle.Trebuia să vadă estimarea pagubei, iar acest lucru trecea în sarcina
Denisei.Dar Denisa...
Pe ea o rugase bunicul să aibe grijă de casă.În apropiere se afla un lan de porumb, unde fetele obișnuiau să se ascundă în copilărie.Alina trase mașina lăngă acest loc plăcut plin de amintiri.
Dar, era ceva...Se încruntă , imposibil. dar adevărat, o mașină cam ciudată, parcată acolo?
În bătaia văntului, un cap îsi făcu apariția printre frunzele uscate stărnind și mai tare mirarea Alinei.
-Vă rog să mă scuzați domnișoară rosti tănarul stingher,vedeți mașina mea a rămas fără benzină chiar în locul acesta, și nu prea știu ce sa fac...Nu sunt chiar de aici...Tăcu încurcat neștiind ce să mai spună,ba chiar se înroșise nițel..Era destul de draguț ,îmbrăcat simplu în clasicii blugi și o jachetă gri de piele.
.Dar ochii verzi erau punctați de soarele acela prea vesel pentru luna noiembrie
Surăsul Alinei era însă la fel de cald și liniștitor.
**********
Denisa era îngrijorată pentru sora ei, de cand se întorsese de la casa bunicilor avea un surăs ciudat, o anume strălucire in ochi, o strălucire aparte căreia nu îi găsea motiv, ceva se petrecuse acolo, cu sigurantă !
-Ce mai încoace și încolo îi spusese conferențiarul pe șleau sora ta e îndragostită, se vede de la o poștă.
Denisa rămasese cu gura căscată, la asta nu se găndise deloc.
-O , fi vorba despre profesorul ăla nou mai adaugase conferentiarul, am văzut eu cum se agită fătucile în jurul lui...și în vocea lui se citea o undă de invidie.
Adevărul era că de cănd venise acel profesor o rumoare generala se stărnise printre fetișcanele din Universitate, poate fiindca era tănar și drăguț, sau fiindca afișa mereu un surăs plăcut.
Dar nimeni nu ar fi banuit cine era cu adevărat, nimeni nici nu ar fi visat că avea o strănsă legătură cu incidentul din laborator.
Cănd intrase in clasă pentru prima dată Alina încremenise, nu era nimeni altul decăt băiatul din lanul de porumb, la fel de timid cu aceleași gesturi.
Își aminti cum îi spusese la plecare că se vor vedea cu siguranță, de parcă știa de această clipă, tot ce se întămplase acolo o făcea pe Alina să viseze cu ochii deschiși tot timpul.
El o reperă imediat, doar venirea lui aici avea legătură cu Alina, dar în același timp era contrariat, ar fi vrut să îi explice Alinei că extratereștrii nu fac neapărat rău dar se temea că nu ar fi înțeles ,că ar fi fugit îngrozită .
Dar chiar dacă Alina ar fi aflat că el vine de fapt din altă parte,nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile pentru că ea se îndrăgostise de el.Cum mai putea acum oare să o ia de mănă și să îi spună simplu și fără ocolișuri că fusese trimis după formulele din laborator unde lucra conferențiarul asistat de Denisa ,că de fapt el în ziua aceea pe Denisa o aștepta,și o confundase cu Alina din cauza asemănarii izbitoare...
Un extraterestru are suflet ,chiar dacă e greu de imaginat și se simțea cumplit de vinovat.
Dar cei din lumea lui aveau nevoie urgentă de formulele acelea care i-ar fi ajutat pur și simplu să fie mai fericiti. Pentru că de la o vreme nu se mai înțelegeau deloc iar pe frunțile lor plutea o ceață a tristeții.
Se lucra intens la tot felul de invenții menite să îi scoată din această stare,cănd era atăt de simplu,nu ar fi fost nevoie decăt de un singur ingredient, IUBIRE.
Cercetănd cu o tehnologie avansată savanții aceia au dat peste laboratorul conferențiarului
Șerbănescu., peste calculele lui , erau aproape de desăvărșire, o singira formula le trebuia și o dată injectată substanța ar fi făcut iar locuitorii acelui loc fericiți din nou.
Dar în loc să îi apară în cale o fată pregătită , cu aptitudini de fizică și matematică bine statornicite, cum se aștepta,căci așa era Denisa o figură impresionantă a calculelor de tot soiul, daduse peste Alina , total opusă .
VA URMA