Norocul este, atunci când devii bunic, mai ales pentru întâia oară, că asta nu se întâmplă peste noapte. Ai timp nouă luni să te obișnuiești cu ideea.
Să îți intri în rol. Pentru asta faci repetiții sistematice în oglindă, încercând să îți compui o figură cât mai sobră dar șugubeață în același timp, începi să te speli din nou de trei ori pe zi pe dinții care ți-au mai rămas, îți schimbi complet garderoba târguind haine din magazinele specializate pentru bunici, renunți la cravatele țipătoare și la șosetele în dungi.
Unii bărbați ajung până la extreme, cumpărându-și baston cu mâner supt formă de animal iar cei mai mulți își lasă musteți ungurești ca să aibă de ce trage nepotul.
Apoi o să-i prinzi pe candidații de bunici cum umblă prin librării căutând acele cărțulii cu coperte tari, extraordinar de scumpe, pline de versulețe cum ar fi:
Rață- rață, rățișoară
Ce faci tu în iaz la moară
Ori
Cățeluș cu păr mișto
Fură rața rococo
Mai mult, dacă ai reuși să pătrunzi în intimitatea din baie a viitorului proaspăt bunic, l-ai surprinde exersând grimase și efectuând exerciții de voce cum ar fi:
Gu-gu-gu
Dânga-dânga-dânga
Bubu-gaga-mama-papa…
Mai este o chestie uluitoare care se petrece cu bunicii în devenire.
Nu acceptă sfaturi ori schimburi de experiență cu bunicii cu vechime deveniți de-acum bunici experți. Au senzația că acești bunici cu ștate vechi de serviciu sunt anacronici, perimați și chiar rău voitori. Lucru pe jumătate adevărat, deoarece nu există egoism mai feroce decât al bunicilor.
Dar există și reversul luminos al lucrurilor.
Dacă până la un moment dat candidatul de bunic ignora pruncii și mamele tinere socotindu-le obiecte nemișcătoare în peisaj, o să vezi cum dintr-o dată devine galeș și atent la vederea oricărui bebeluș în cărucior. Entuziast și plin de finețuri extravagante, el va solicita mămicii ori bunicii care împinge la căruț, permisiunea de a viziona bebelușul mai îndeaproape. Dacă cea care a scos pruncul la plimbare este o bunică și mai ales dacă este o bunică fățoasă, chestionul se lungește. Există cazuri multiple în care „catindatul” de bunic uită de prunc și începe să îi tragă clopotele bunicii. Dacă și-a lăsat mustață va dobândi fulgerător automatismul de răsucire a vârfurilor, o să dea ușurel cu piciorul bastonul cu cap de animal la o parte, făcându-se că nu știe al cui e și o să-și noteze în gând că trebuie să își cumpere din nou șosete cu dungi și cravate de mătase pastel. Dar în general pruncul din cărucior începe să orăcăie iar viitorul bunic coboară cu picioarele pe pământ. El se va arăta mai interesat de metoda hrănirii prin biberon și tehnologia schimbării pempărșilor, decât de nurii bunicii fățoase. Ba chiar va pretinde să fie lăsat să ia pruncul în brațe și să-i dea el să bea din sticlă. În cele mai multe cazuri bebelușul o să înceapă să plângă și mai tare, fiindcă bunicul are impresia că biberonul e tot un fel de sticlă de bere, așa că o să stârnească o cascadă de reproșuri din partea bunicii în exercițiu. Deci o să își recupereze bastonul pe șestache și o să plece în căutarea unui alt cărucior.
Dar cea mai fantastică chestie se petrece atunci când gravida în luna a patra vine de la consult cu o lumină vie în ochi și cu glas tremurător o să anunțe: E băiat, l-am văzut pe monitorul ecografului. Și victorioasă o să scoată o fotografie alb negru în care se vede ceva indefinibil. Uite capul, astea-s urechile, aici nasul și uite asta-i drânga lui.
Unde-i drânga, unde-i drânga, o să întrebe disperat bunicul cu ochelari pe nas căutând ceva mare și elocvent. Apoi descoperind chestia aceea micuță în devenire, se va bosumfla dar nu pentru foarte mult timp, asigurat fiind de către toți membrii familiei că respectiva chestie o să crească. Apoi va pretinde să primească o copie a fotografiei pe care o va pune în portofel peste poza nevestei. Va începe să bată din nou cârciumile, cafenelele și locurile de întâlnire, căutându-și foștii colegi de școală, liceu, armată, muncă, oferindu-le de băut și arătându-le trufaș fotografia. Ia uitați-vă la el,mâncal-ar moșu, nu e așa că seamănă cu mine? Are aerul meu asta e sigur. Iar prietenii stânjeniți vor aproba din cap pe tăcute golindu-și în grabă paharele. Se poate întâmpla uneori ca bunicul să devină atât de agasant încât să încaseze o halbă în cap, ori cel mai degradant, un șut în fund. Dar astea sunt chestii peste care orice bunic cu scun la cap, trece foarte ușor. Pentru nepot, orice sacrificiu nu înseamnă prea mult.