Odată cu răsăritul soarelui o pâcla deasă se vede la orizont.Motivul prezenței in această dimineată o reprezintă incertul.Lasarea pâclei propagă o undă de incertitudine in conștiință, vibrând in cortexul nostru frenetic si parcă din ce în ce mai tare.O stare de nedescris cuprinde întreaga ființă iar lumea incepe sa pară a nimanui.Un gând nevinovat se chinuie sa iasă din învălmășeala creată, dar pentru cine? Când atâtea idei par ca doi magneți ce încearcă să se apropie cu același pol, nimeni nu încearcă să-i inverseze.Viteza de propagare crește într-o clipă lăsând o urmă de molecule care abia se pot reuni si scrie o nouă poveste.Calea este atât de bine conturată încât este aproape imposibil sa nu observi naivitatea cu care a fost construită iar succesul nebun este doar o iluzie.Imaginile adormite par sa devină reale odată cu trecerea timpului iar credibilitatea își mărește procentul urcând ca o rachetă ce se grăbește să iasă în Cosmos.Explozia aduce cu sine o plasă în care să prindă ideile ca nu cumva să iasă si să provoace un haos.Manipularea se face atât de bine într-o cutie încât se formează un ciclu al ideilor iar lumea începe să fie mulțumită.Mai există izolat într-un colț un fir de idei care a supraviețuit exploziei dar si aceasta dă semne de slăbiciune.Timpul nu mai pare a fi o vindecare pentru această era ci doar un eșec al naturii.
Tiparul după care se formează intrușii obligă în mod vădit urmașii neputincioși in fața stăpânului sa urmeze orbește creația sinistră.Așteptările nu mai pot sa poarte acest nume deoarece deznodământul este proiectat in umbră iar constelația suferă transformări inimaginabile.Transferul de informații sănătoase provoacă o reversiune a capacității de apărare împotriva gânditorilor ce încearcă neutralizarea autocontrolului.Jocul acesta se face la un nivel subtil deoarece provocarea unor devieri exagerate într-un timp prea mic trezește conștiința subiectului ducând în final la un eșec.
Intrebarea erei începe sa prindă contur, ușor timidă își face apariția născând in cortexul uman ideea necunoscutului. Lagărul vechi si posomorât, astăzi îmbracat în aur înghite podoaba cristalină a veșniciei. Undele conștiinței famate pătrund în zone purpurii ce se transformă in teatru rebel. Naratorul transmite idei de pace ce se transformă în unică folosința nemaiputând să arate o cale de izbăvire. Undeva într-un potop de idei, una firavă supraviețuiește încercării de a fi călcată și ștearsă definitiv din cartea infinitului și se dovedește a fi în sfârșit răspunsul. De ce a existat un univers mut și încă există poate în nucleul neștiinței un val ce stinge ardoarea de parcă în final doar rușinea este adevărul. Infinitatea răspunsului ar trebui sa absoarbă luminile jucăușe purtate de valul interesului în crevase și să le închidă în Univers. Marea acceptare într-o viteză uluitoare schimbă macazul soartei într-o necunoștință morbidă unde doar jucătorul vechi de ani câștigă pactul. Regretul nebun al soartei nu poate fi schimbat decât printr-o naștere de conștiința ce aduce în lumină nemaiauzitul. Acest mister acceptat în uitare, necunoscuta valoare a viitorului influențată de acceptul tacit al eului , de creșterea excesiva de zel este oglinda proprie.