agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-23 | [This text should be read in romana] | Și-a tras în farfurie o bucată de friptură de pe platou, apoi lângă a aÈ™ezat câteva linguri de orez împreună cu ciuperci prăjite, aburinde. A tras puternic aer pe nas, aplecat deasupra farfuriei. A zâmbit mulÈ›umit. Suita numărul 1 de violoncel a lui Bach răsuna de la pick-up, foarte bine întreÈ›inut de altfel. Masa era plină de bunătăți. ÃŽnainte mâncase somon fumee È™i icre negre È™i băuse un vin, dulceag, foarte bine ales de gazde. O dată cu felurile de mâncare s-a schimbat È™i vinul. Tot delicios, însă mai aspru. Sufrageria uriașă emana bogăția: mobila veche, aristocratică, mirosind uÈ™or a lemn dulce, covoarele persane È™i lustrele, în număr de trei, aurite. Locul arată exact cum trebuie. Nici prea aglomerat de mobilă È™i articole decorative, dar nici nu ducea lipsă. Deasupra capului invitatului la cină trona tabloul lui Van Gogh, “Noaptea înstelatăâ€. Părea o copie extrem de bine făcută. Mâncau fără să vorbească prea mult. - Domnule… - Te rog, nu-mi spune aÈ™a. ÃŽn casa mea asemenea politeÈ›e este exagerată. Te-aÈ™ ruga să-mi spui pe numele mic sau poÈ›i să mă strigi cum mă alintă prietenii mei, spune gazda apoi È™i-a ridicat paharul de vin È™i a băut. - Cum doriÈ›i, domnule, pardon. - Da, spune-mi Woland. - Bine, Woland să fie, dar, dacă nu mă înÈ™el, îmi pare cunoscut acest nume. - Cu siguranță că ai citit È™i tu “Maestrul È™i Margareta†a lui Bulgakov. - Ah, da, aÈ™a este. Acum îmi aduc aminte. Interesantă alegere. Cât timp cei doi bărbaÈ›i discutau, muÈ™cau din pâine È™i sorbeau din vin, lângă cei doi se afla soÈ›ia lui Woland. O femeie uimitor de frumoasă È™i tânără. Nu-i dădeai mai multe de 20 de ani, deÈ™i ea susÈ›inea că îi calca pe urme lui 29. Era înaltă È™i avea părul È™aten deschis, uÈ™or ondulat, aÈ™ezat pe umerii albi că laptele. „Mă jur că aÈ™a îmi imaginam toate eroinele frumoase din romanele ruseÈ™tiâ€, È™i-a spus Mihail când ea, împreună cu Woland, l-a întâmpinat la ușă. Pentru cina asta era îmbrăcată într-o rochie simplă, neagră, ce mergea până la podea È™i se lega deasupra umărului drept, stângul ramând golaÈ™. După nume, Marguerite, părea de origine franÈ›uzească, dar Mihail, după ce a aflat porecla È™efului, credea că nu este numele ei real. - ÃŽÈ›i plac pisicile, Mihail? - SpuneÈ›i-mi Mihai, doar mama mă strigă Mihail. Ea a È›inut foarte mult să-mi pună acest nume demodat. - Bine, cum vrei. Dar să È™tii că ceea ce este demodat astăzi, poate reveni la modă mâine. - Ei, până atunci rămânem la Mihai. Și ca să vă răspund la întrebare, îmi plac pisicile, dar aÈ™ prefera un câine ca animal de companie. Discul de la pick up s-a oprit È™i un miorlăit s-a auzit de undeva de pe canapea. O pisică, mare, gri închis, È™i-a scos capul de printre perne. A aruncat o privire spre masă apoi s-a grăbit la picioarele stăpânei. Marguerite l-a apucat de jos, l-a aÈ™ezat pe masă È™i i-a dat farfuria ei pisicii. - El e Behemont, a spus ea în timp ce-l mângâia. De la cap până la coadă. Mârtanului nu-i plăcea să fie deranjat în timp ce mânca pentru că mârâia de fiecare dată când era atins. - E foarte mare! Cred că e mai solid decât un câine Chihuahua. - Sigur. ÃŽncă de mic era mare, ca să zic aÈ™a, a zâmbit, de asta a È™i fost numit aÈ™a de către soÈ›ul meu. Și-a întors faÈ›a spre Woland È™i i-a mângâiat mâna. Tot timpul ajungea la timp. Niciodată nu întârziase la serviciu până acum. ÃŽn ultima vreme ajungea cu 10-15 minute după începerea programului È™i nu înÈ›elegea de ce. Nu-È™i schimbase obiceiurile. Ritualul de dimineață era acelaÈ™i. Se trezea la È™apte È™i jumătate, își târa picioarele până la baie, apoi ieÈ™ea vioi È™i făcea câteva flotări È™i genuflexiuni, încă în pijamale, își bea cafeaua în timp ce se uita la televizor. Și aÈ™a mai departe. Folosea metroul, mai rar maÈ™ina. De la staÈ›ie mergea câteva minute pe jos până la birou. Toate astea îl făceau să ajungă la nouă fix. La ora deschiderii. ÃŽn ultima săptămână se găsea că întârzie. Fie că erau cinci minute, zece sau chiar cincisprezece minute. Nimeni nu-i zisese nimic. ToÈ›i îl È™tiau ca un tip foarte ordonat. Agenda lui putea să-È›i spună asta. Avea aproape toată ziua programată acolo, chiar dacă se întâmpla ca zilele să fie banale. Avea notat: masă prânz, întâlnire x, cafea la pub È™i aÈ™a mai departe. AÈ™a se obiÈ™nuise de mic. Maică-sa îl pusese să-È™i scrie în caiet ce are de făcut. “O să te ajute la temeâ€, i-a spus. O dată cu întârzierile È™i agenda a început să fie neglijată. Ultima zi notata era în urmă cu o săptămână. Cina din weekend de la È™ef de acasă. Când îi mâncase mâncarea bună, îi ascultase vinilurile, îi sorbise nevasta din ochi, când se adâncise în scaunul de piele din birou. Chiar dacă întârzia, È™eful părea să-l placă mai mult. Woland nu È™tia ce se întâmplase în seara aceea. Plecase din sufragerie până la birou, să aducă cele mai noi trabucuri. Acum Woland venea tot mai des pe la Mihai la birou. Zâmbea È™i-l bătea pe spate, prieteneÈ™te. Tot timpul era impecabil îmbrăcat. Cravată È™i vesta nu-i lipseau. Și mirosea bine. Toate femeile vorbeau de el când erau singure. Mai ales la masa de prânz. Se adunau în bucătăria mică de birou, își pregăteau salatele È™i pieptul de pui făcut pe grătar, È™i vorbeau despre Woland. - S-a purtat aÈ™a frumos cu mine azi. A trecut pe la calculatorul meu È™i È™i-a È›inut mâna pe umărul pe în timp ce se uită la ce fac. M-a prins că nu lucram, dar n-a zis nimic. Mi-a zâmbit, de m-am topit toată. ÃŽÈ›i dai seama, eu m-am roÈ™it È™i i-am zis că nu o să se mai întâmple. - Și el ce-a zis? - A fost calm. Mi-a spus că nu e nicio problemă. Mi-a zis că îi place cum m-am vopsit È™i a plecat. Mirosea aÈ™a bine. - Chiar aÈ™a È›i-a zis? - Da, chiar aÈ™a. - Cum o fi pus mâna aia pe el? Eu i-aÈ™ trage-o pe fiecare seară! - Maria…?! Mihail nu înÈ›elegea de ce Woland îl plăcea. Nu i se păruse că făcuse o impresie bună la cină. Cel puÈ›in, nu lui. SoÈ›ia lui Woland a părut că-i apreciază fluenÈ›a vorbirii È™i cunoÈ™tinÈ›ele muzicale. Poate chiar È™i frumuseÈ›ea chipului. ÃŽntr-o zi de vineri, când își strângea lucrurile, Mihai a fost chemat în biroul È™efului. Nu fusese niciodată acolo. A urmat-o pe secretara lui Woland, încercând să găsească motivul pentru care a fost chemat. “Poate o fi aflat. Nu avea cum să afle. SoÈ›ia lui nu ar mărturisi. Ar fi È™i ea în pericol, la fel ca È™i mineâ€. Femeia i-a arătat uÈ™a, apoi s-a aÈ™ezat la ea la birou. Mihai a încercat să-i prindă privirea. Poate afla în ochii ei motivul lui Woland. Nu a citit nimic. ÃŽncă de la intrare se simÈ›ea un miros de lemn dulce. Camera era decorată în acelaÈ™i stil ca È™i acasă. Mobila veche, impunătoare, din lemn, scaune de piele È™i ferestre mari, pe unde lumina inunda camera. Mihai rămăsese în picioare, aproape de ușă, stingherit. Woland privea pe fereastră. Nu părea să fi observat că a intrat cineva în birou. Mihai a vrut să înainteze, dar era jenat, aÈ™a că s-a prefăcut că tuÈ™eÈ™te. - Ai ajuns, i-a zâmbit larg Woland. - Da, aÈ›i dorit să mă vedeÈ›i? - Vino, vino, stai jos, a spus Woland apoi s-a ridicat de pe scaun. S-a deplasat până la o măsuță de lângă bibliotecă, pe care erau aÈ™ezate diferite sticle. Ce vrei să bei? - Nu, nu o să beau, am venit cu maÈ™ina. - Hai, nu mă lăsa să beau singur. O să-l pun pe È™oferul meu să te ducă acasă. Eu mai am ceva treabă È™i o să plec mai târziu. Mihai nici nu a mai apucat să refuze. Woland i-a întins un pahar. - Hai, nu fi sfios, i-a spus Woland È™i i-a ciocnit paharul cu al lui, apoi a rămas o secundă în picioare, lângă Mihail, parcă să vadă dacă bea. Șeful a dat pe gât tot paharul, pe când invitatul lui doar a sorbit - Bea, să-È›i mai pun unul. Mihail s-a supus. Woland a turnat din nou. Soarele încă mai strălucea peste metropolă, dar la intensitate minimă. ÃŽi dădea mobilei din birou o culoare aurie. Stâlpii de lumină au început să se aprindă. Zgomotul de afară nu pătrundea în birou. Toată miÈ™carea frenetică: maÈ™inile pe stradă, oamenii care intrau È™i ieÈ™eau de la gurile de metrou, chiar È™i păsările de pe cer, care se învârteau în cerc, totul părea absurd, neînsoÈ›it de sunet. Woland se aÈ™ezase confortabil în fotoliu. ÃŽÈ™i È›inea paharul înclinat ca È™i cum ar fi studiat lichidul din el, numai că el se uită la Mihai. Zâmbea în continuare È™i-È™i miÈ™că ochii căprui de-a lungul feÈ›ei lui Mihai. „Ce-o vrea de la mine, pare că È™tie ceva, dar de ce nu zice?â€, s-a gândit Mihai apoi l-a întrebat pe Woland de ce l-a chemat la el în birou. - Fumează cu mine o È›igară, a descuiat un sertar din birou. - Nu fumez, domnule. Nu sunt sănătoase. - Dă-o dracu’, pardon, am crezut că eÈ™ti bărbat. SoÈ›ia mea a zis că a recunoscut în tine un bărbat adevărat. Mihai a îngheÈ›at. Deodată a simÈ›it nevoia acută să de-a pe gât paharul din faÈ›a lui. - Nu mă refuza, nu e frumos, a spus asta È™i a întins o cutie în care erau aÈ™ezate È›igări rulate cu o foiță maronie. Mirosul era ademenitor. Mihai a luat o È›igară în mână. O È›inea stângaci. Woland a scos È™i el o È›igară apoi a închis cutia. Pac. A pus-o la loc în sertar È™i a încuiat. Și-a aprins È›igara apoi s-a aplecat peste birou È™i a aprins-o È™i pe a lui Mihai. Când s-a lăsat pe spate scaunul a scârțâit. Mirosul de tutun dulceag umplea camera. Era un miros plăcut, fără să fie înecăcios. Mihai s-a găsit că fumează cu oarecare îndemânare, deÈ™i a pufăit doar de câteva ori la viaÈ›a lui. - Cum e? Woland s-a aplecat È™i mai mult în scaun, privind în sus, lăsând fumul să plutească. - Surprinzător… dar e bine… îmi place. - Þi-a plăcut de Marguerite? - Păi, da, este o femeie frumoasă. - Ai o prietenă, iubită? L-a întrebat È™i s-a reaÈ™ezat la birou, cu coatele sprijinite pe masă. Mânecile albastre ale cămășii au ieÈ™it la vedere. - Nu, a tras din È›igară, privind afară pe fereastră. Se relaxase. - Ar trebui. EÈ™ti tânăr. Ai nevoie să te descarci. Știi. Doar nu trebuie să-È›i spun eu. Þi-ar plăcea să ai o iubită că nevastă-mea? - Ooh, da, cu siguranță. Femeia i-a apărut în minte. Penisul s-a încordat, că o zvâcnire inconÈ™tientă a unui muÈ™chi. - Și ce È›i-ar plăcea să faci cu ea? - Eu È™tiu… mi-aÈ™ îndeplini toate fanteziile din liceu. - Ah, da? Cum ar fi? Woland È™i-a tras scaunul mai aproape, zâmbind larg. ÃŽl studia scrupulos pe Mihai. - AÈ™ prinde-o de la spate, i-aÈ™ ridica fusta È™i nu i-aÈ™ elibera mâinile. S-ar ruga de mine să mă opresc. Atât de dureros i-ar fi orgasmul. Și dimineață, înainte să se trezească… - Gata, gata, am înÈ›eles… Scrumieră a primit chiÈ™toacele. - Și de ce nu iei È™i tu o femeie? A întrebat Woland, ridicându-se. A umplut paharele cu aceeaÈ™i licoare. - Păi nu e aÈ™a uÈ™or. AÈ™ vrea eu să găsesc pe cineva la fel de frumoasă ca Marguerite. - SoÈ›ia mea a zis că nu e aÈ™a greu. Mi-a zis că ai farmec È™i că eÈ™ti bărbat, aÈ™a-i? „Asta sigur È™tie. De ce dracu’ se joacă cu mine? Și ce-i cu toate tâmpeniile de le scot pe gură?†- Ah.. da.., nu È™tiam. ÃŽn momentul ăla o pasăre s-a izbit cu putere de fereastră. Cei doi s-au speriat. Mihai era să-È™i verse băutura. Porumbelul se izbise frontal. A intrat cu toată forÈ›a, ca È™i cum nu È™i-ar fi dat seama că acolo se afla o clădire. S-a dezlipit È™i a picat. O urma roÈ™ie a rămas pe geam. Soarele se lăsă în spatele unui zgârie-nori. - Uff, păsări proaste. Daniela, a strigat Woland. Secretara È™i-a făcut apariÈ›ia. Vezi că iar s-a lovit o pasăre de fereastră, vezi să fie curat mâine. Acum eu o să plec. Mihai a fost împins uÈ™or spre ieÈ™ire. La întrebat pe Woland de unde poate să cumpere È›igările cu foita arămie. Șeful lui l-a asigurat că o să primească o cutie luni È™i l-a sfătuit să se distreze în weekend. „Gustă È™i tu puÈ›in, doar n-o să moriâ€. Mihail s-a urcat în maÈ™ină. Pe bancheta din spate, pentru că È™oferul lui Woland îl ducea acasă. Până la destinaÈ›ie a reluat în minte întâlnirea din biroul È™efului. „Ce dracu’ îi venise să vorbească aÈ™a despre Marguerite?â€. Parcă fusese vrăjit, aÈ™a se comportase. Parcă toată reÈ›inerea, ruÈ™inea i-au fost luate cu mâna. Nu se simÈ›ise deloc intimidat acolo, ci chiar confortabil ca È™i cum s-ar fi confesat unui prieten. ÃŽn maÈ™ină a început să răsune o altă suita a lui Bach. Nu-È™i dădea seama care. MaÈ™ina a oprit la un stop. Mihail È™i-a lăsat capul pe banchetă È™i a închis ochii. Se simÈ›ea puÈ›in ameÈ›it de la cele trei pahare de acea licoare care se asemăna cu whiskyul. A pus linguriță în farfurie, lângă o bucată de tort rămas. A împins farfuria zâmbind. Ea s-a ridicat de la masă È™i a schimbat discul. Părea È™i mai înaltă în picioare. Rochia neagră era crăpata în partea dreaptă până aproape de È™old. ÃŽn timp ce mergea, rochia se legăna uÈ™or dezvăluind piciorul drept cu pielea fină. De fiecare dată când rochia dezvăluia mai mult, el simÈ›ea că inima îi bate mai tare. Mihail se gândea că ar vrea să-È™i treacă degetele pe picioarele ei. Să simtă cum se înfioară sub atingerea lui. Woland îi vorbea ceva despre muncă, însă nu prea acorda atenÈ›ie. ÃŽÈ™i mai întorcea capul din când în când spre È™eful lui, dar toată atenÈ›ia o capta soÈ›ia acestuia. Ea stătea lângă pick-up È™i se uită printre discuri, să aleagă ceva potrivit. Până la urma rămâne la Chopin. ÃŽn timp ce È™eful îi povestea diferite întâmplări, soÈ›ia lui stătea picior peste picior È™i fuma. Avea o È›igară maronie înfiptă într-un port È›igaret. Suflă fumul, lăsându-È™i capul pe spate. Gâtul alb i se lungea È™i parcă împroÈ™că cu parfum. Mihail a ridicat paharul cu vin È™i se pregătea să-l ducă la buze când a simÈ›it piciorul ei pe gamba lui. Un fior i-a străbătut corpul. Vinul s-a lovit de pereÈ›ii paharului, însă nu a dat pe afară. Piciorul a dispărut de pe gamba lui È™i discuÈ›ia a continuat. După câteva minute a simÈ›it din nou atingerea ei, însă, de data aceasta, pe pulpa. Apăsarea l-a excitat. Și-a dres glasul. ÃŽncercă cu putere să menÈ›ină contactul vizual cu Woland, în timp ce nevasta lui îl atingea pe sub masă. Woland s-a ridicat de pe scaun È™i s-a dus până în camera alăturată să-È™i ia cubanezele. Cei doi au rămas câteva momente tăcuÈ›i. - Ce tăcut eÈ™ti, a deschis ea gura, rămasă uÈ™or întredeschisă. Mihail a simÈ›it o dorință puternică să-È™i strecoare limba printre buze, să-i simtă dinÈ›ii drepÈ›i È™i limba rozalie. - Nu È™tiu cum să reacÈ›ionez. - Păi cum ai vrea să reacÈ›ionezi, a spus asta punând accent pe ultimul cuvânt. S-a aplecat pe masă È™i a întins mâna până când degetele lor s-au întâlnit. Decolteul rochiei s-a lăsat. Doi sâni albi È™i-au făcut apariÈ›ia, pe fiecare erau câte două aluniÈ›e mici, cât un punct lăsat de un pix pe o foaie albă. A aruncat o privire scurtă decolteului, apoi a È›inut contactul vizual. Ochii ei verzi îl plăceau. Pupilele îi erau dilatate mult, lucru care îi plăcea È™i mai mult. I-a adus aminte de pisicile de la bunici, pe care le găsea pe prispă seara. Toate aveau ochii mari, luminoÈ™i. ÃŽnainte să intre în salon, Woland a rămas în picioare în dreptul uÈ™ii întredeschise. I-a privit. Le-a văzut degetele încleÈ™tate pe masă È™i buzele lipite. Și-a aranjat papionul apoi a tuÈ™it, ca să-È™i anunÈ›e venirea, È™i a intrat. A adus două trabucuri, deÈ™i Mihai insistase că nu vrea. Șoferul l-a anunÈ›at că a ajuns acasă. Când a ajuns la birou a găsit o cutie maro cât o palmă de mare. S-a uitat curios la ea în timp ce-È™i agata sacoul în cuier È™i geantă pe scaun. Avea o fundă viÈ™inie. A cântărit cutia în mâini. Era uÈ™oară È™i fină la atingere. A tras uÈ™or funda cu degetele, iar aceasta s-a desfăcut delicat. După ce a ridicat capacul cutiei, mirosul din interior s-a împrăștiat în afară. Mirosul extraordinar al È›igărilor pe care le fumase cu câteva zile înainte, la È™ef în birou. A luat una È™i a trecut-o pe sub nas. - Văd că mi-ai găsit cadoul, a perorat Woland din capătul încăperii. Stătea sprijinit pe uÈ™a biroului cu o cană de cafea în mână. - Da, da... dar... de unde le pot cumpăra È™i eu? Ca să nu va mai deranjez de fiecare dată când... - Stai liniÈ™tit, îți aduc eu, îmi spui când le termin È™i-È›i aduc. - Dar nu există... n-a apucat să termine ce avea de spus pentru că Woland a intrat înapoi în birou. Cu È›igara în mâna a mers spre balcon. Acolo a întâlnit un coleg, care tocmai se pregătea să plece. I-a cerut un foc apoi a rămas singur. Fuma È™i încerca să-È™i aducă aminte firul narativ al romanului „Maestrul È™i Margaretaâ€. Doar bucăți ii veneau înapoi, secvenÈ›e È™i senzaÈ›ii. A aruncat chiÈ™tocul È™i a revenit la muncă. ÃŽntr-o altă zi, în timp ce Mihai era ocupat cu munca, Woland l-a vizitat È™i l-a rugat să-l urmeze. Mihai a protestat puÈ›in deoarece avea un proiect de terminat È™i nu avea timp de pierdut. Woland s-a uitat prin cameră È™i a pus pe altcineva să-i termine treaba. - Hai să ne plimbăm puÈ›in. Avem nevoie de aer proaspăt. - SunteÈ›i sigur? ÃŽncă nu am terminat... - Da, e în regulă. Au coborât cu liftul până în parcarea subterană a clădirii. Niciunul nu zicea nimic. Mihai ar vrea să întrebe unde merg, însă nu îndrăznea. Se auzea doar ecoul pantofilor. Toc Toc. S-au oprit la un moment dat. Cineva a turat motorul unei maÈ™ini. - EÈ™ti fericit, Mihai? L-a întrebat Woland privind în direcÈ›ia de unde se auzea maÈ™ina. - Cât se poate, a răspuns el criptic. - Ce înseamnă asta? - Păi, nu È™tiu, e greu să vă răspund aÈ™a... - Þi-am zis să-mi spui Woland. Nu vrei să ai bani, È™ofer la maÈ™ină, să mănânci È™i să bei bine apoi să te duci acasă la frumoasa ta soÈ›ie? - Cred că toată lumea vrea asta. - Și atunci de ce nu o fac mai mulÈ›i? - Pentru că nu pot, pentru că e greu, poÈ›i să n-ai noroc È™i altele. - Și tu nu vrei? Mihai, cu capul în pământ, nu a răspuns. - Bine, încheie Woland. MaÈ™ina neagră a oprit în dreptul lor. Șoferul s-a dat jos È™i a deschis uÈ™ile din spate pentru pasageri. Woland s-a lăsat pe spate, picior peste picior, apoi a scos o È›igară din tabachera È™i l-a invitat È™i pe Mihai să ia una. ÃŽn maÈ™ină era răcoare, pielea scaunelor era rece, iar parfumul plăcut al È›igărilor umplea aerul. Nu au mai vorbit până când maÈ™ina a oprit. S-au dat jos, iar Mihail a văzut că oprise în faÈ›a unui restaurant cunoscut pentru luxul acestuia. Ar fi trebuit să servească cea mai bună mâncare din oraÈ™. Se gândea deja cum o să plătească consumaÈ›ia, când È™i-a dat seama că nu avea portofelul în buzunar. A ezitat să intre, însă Woland i-a făcut un gest scurt È™i ferm pe care nu-l putea ignora. L-a urmat. Telefonul lui Woland a sunat, iar el a răspuns. ÃŽn interior zăpuÈ™eala de afară dispăruse complet. Era răcoare, la fel ca în maÈ™ină, mirosea a parfum, iar pe mese erau flori ce păreau proaspăt culese din grădină. Mihai îl urmărea pe Woland, care vorbea la telefon È™i era ghidat de un chelner spre masa lor, privind cu atenÈ›ie luxul din jurul lui. Erau câțiva meseni în sală, însă ei treceau pe lângă fiecare masă, fără a părea că s-ar opri. ÃŽntr-un final ajung într-un colÈ› la o masă rotundă cu un buchet de flori în mijloc. Acesta este înlocuit repede cu o crupă cu È™ampanie. „Sărbătorim ceva? Sau asta obiÈ™nuieÈ™te să facă la fiecare prânz. Doamne, ce caut eu aici?†- Sper că nu te simÈ›i stânjenit de toate astea, a spus Woland, arătând în jur, parcă citindu-i gândurile lui Mihai. - Oarecum... ȘtiÈ›i, eu nu sunt obiÈ™nuit cu astfel de locuri cum sunteÈ›i dumneavoastră. - Þi-am zis să-mi zici Woland, s-a răstit È™i a dat cu pumnul în masă astfel încât paharele au clincănit uÈ™or. A zâmbit forÈ›at apoi a chemat chelnerul. A înmânat meniuri. Mihai era mai nedumerit că niciodată. Au deschis meniurile È™i au început să le răsfoiască. Mihai nu citea numele mâncărurilor sau ce conÈ›ineau, ci preÈ›urile. Urmărea linia preÈ›urilor È™i mâncarea cu numărul cel mai scăzut îi atrăgea atenÈ›ia, apoi vedea ce este. ÃŽn timp ce făcea asta îl privea, peste meniu, pe È™eful lui. Era îmbrăcat într-un costum bleumarin cu dungi fine albe È™i avea o cravată castanie ce se potriveau cu pantofii de aceeaÈ™i culoare. Părea proaspăt tuns cu părul dat într-o parte. De fapt, el părea mereu proaspăt tuns. „Poate È™i e†și-a spus Mihai. Degetele îi erau curate È™i unghiile tăiate cu grijă, iar la fiecare miÈ™care emana un parfum dulce, plăcut. Chelnerul a preluat comanda lui Woland, iar Mihai s-a rezumat doar la a bea ceva. Șeful lui nu a vrut să audă de aÈ™a ceva È™i nu l-a lăsat până când Mihai nu a comandat un antreu, fel principal È™i deÈ™ert, asigurându-l că o să fie un prânz lung. Chelnerul a turnat È™ampanie în pahare apoi i-a lăsat pe cei doi singuri. - ÃŽÈ›i plac numerele, matematică, aÈ™a-i? A spus Woland È™i a ridicat paharul de È™ampanie făcându-i semn lui Mihai să bea È™i el. Acesta i-a urmat îndemnul È™i beau amândoi. - Nu chiar, a răspuns Mihai, apoi s-a È™ters cu mâna la gură. Un gest pe care l-a regretat imediat. - Nu? Ciudat. Tu lucrezi cu numerele în fiecare zi. Cum se face? - Nu pot să zic că am avut un cuvânt de spus. - Cum? Doar e viaÈ›a ta. Chelnerul a adus antreurile, a reumplut paharele apoi s-a retras discret. ÃŽncăperea era învăluită în suita orchestrală nr 3 a lui Bach. - N-am avut nicio preferință pentru matematică sau limba romana, È™tiinÈ›e sau sport. Am ales matematica pentru că mă pricepeam cât de cât È™i atâta timp cât o să existe bani o să fie nevoie È™i de oameni ca mine. - Bună logică ta, a spus Woland râzând. - Era să renunÈ› la un moment dat, rămăsesem în urmă cu studiile È™i nu mai aveam chef, însă ceva s-a întâmplat È™i m-a făcut să continui. - Ceva? - Destinul, soarta, Dumnezeu... cum vreÈ›i să-i spuneÈ›i. Woland a râs È™i a mai golit un pahar apoi a comandat o sticlă de vin. - Iar acum nu pot să mă plâng, a spus în continuare Mihai, parcă mai puÈ›in timid. - Dar nici nu eÈ™ti fericit. - Cum suntem toÈ›i. Au venit felul principal È™i vinul. Muzica continua în ritmuri de pian, iar încăperea se umplea treptat cu bărbaÈ›i îmbrăcaÈ›i la costum È™i cu femei în sacouri È™i fuste strâmte. Woland a turnat vin în pahare, deÈ™i Mihai refuzase, motivând că se afla încă la serviciu. Au mâncat fără să vorbească prea mult. Totul era delicios. Pieptul de rață era excelent, iar vinul alb făcea deliciul papilelor gustative. După ce a înghiÈ›it o bucată de carne, Mihai a observat că faÈ›a lui Woland s-a luminat. A scos È™erveÈ›elul din jurul gâtului È™i s-a ridicat de la masă. Mihai, nedumerit, s-a uitat în spate È™i a observat că se apropiau doi bărbaÈ›i însoÈ›iÈ›i de chelner. I-au strâns mâna lui Woland È™i s-au înclinat puÈ›in, apoi l-au salutat È™i pe Mihai. Nu s-au prezentat. S-au aÈ™ezat de o parte È™i de alta a mesei, iar acum cei patru semănau cu vârfurile unei busole. Nord-sud-vest-est. Numai că cei doi ieÈ™eau complet din peisaj. „Oare cum de i-au lăsat să intre? Oare au spus numele lui Woland la intrare? Vin aici des È™i sunt obiÈ™nuiÈ›i cu ei?â€. - El este profesorul, a spus Woland È™i a arătat în dreapta lui, iar el este Azza, arătând în stânga. Zâmbea. Părea fericit. Cel pe care l-a prezentat ca Profesorul era îmbrăcat cu un sacou de tweed foarte colorat (roÈ™u, galben, verde) È™i papionul era în aceleaÈ™i nuanÈ›e. Pantofii erau gri, iar pantalonii negri. Mihai nu înÈ›elegea cum putea să iasă aÈ™a din casă. Sacoul îi venea strâmt. Nu-i putea cuprinde bine corpul grăsun. Nici cel numit Azza nu era în ton cu ce se întâmplă. Avea părul gelat pe spate, era îmbrăcat cu un tricou alb inscripÈ›ionat cu niÈ™te cuvinte scrise cu un font neinteligibil. Era bronzat, însă nu uniform, se putea observa urma tricoului pe care îl purtase. Avusese mânecile mai lungi decât pe cel care-l purta acum. Au comandat amândoi câte un fel de mâncare. Mihai a oftat pentru că asta însemna că acesta întâlnirea avea să se prelungească È™i mai mult. Cei doi veniÈ›i îl cam ignorau pe Mihai È™i vorbeau doar cu Woland. Rar, Profesorul îi mai arunca câte o privire, iar Azza nu-l privise deloc de când veniseră. Amândoi erau niÈ™te fiinÈ›e ciudate. De parcă ieÈ™iseră dintr-o schiță de teatru. O comedie, eventual. Erau complet în antiteză. FaÈ›a profesorului era buhăită, pe când faÈ›a lui Azza era suptă, astfel încât i se vedeau foarte bine pomeÈ›ii È™i linia maxilarului. Profesorul avea ochii uÈ™or ieÈ™iÈ›i din orbite, iar ochii lui Azza erau înfundaÈ›i. Antitezele puteau continua, unul era gras, altul slab. Profesorul, poate din cauza meseriei lui vorbea mult È™i era obiÈ™nuit să dea explicaÈ›ii. Azza, pe de altă parte, era tăcut ca un cuc. Doar din când în când mai gungurea câte ceva, dar, în schimb, avea o privire sfredelitoare. Unul era mai expansiv, celălalt mai retras. ÃŽn fine, erau complet diferiÈ›i. ÃŽnsă nu doar partea asta era ciudată, ci È™i faptul că erau prieteni cu Woland. ÃŽncă de când erau copii mici È™i alergau după fete împreună, cum a fost fericit să adauge Woland. Șeful lui Mihai era un om cât se poate de normal. Arată ca un bărbat scos din anii 40 din America. Tuns scurt, dat într-o parte, tot timpul proaspăt bărbierit, cu un maxilar pronunÈ›at È™i cu maniere, îmbrăcat la costum È™i în frac la ocazii speciale. PrezenÈ›a sa emana elegantă, iar Mihai credea că nu era nimeni de la serviciu căruia să-i nu-i fie cât de cât frică de Woland. Teama nu le-o inspira el angajaÈ›ilor, care îi purtau un adânc respect. Era mai degrabă teamă de a nu-È™i dezamăgi È™eful. Era, aÈ™adar, curios că Woland era încă prieten cu aceste două personaje. Pe lângă aspectul fizic curios, cei doi nici nu debordau de inteligență. Azza nu părea să aibă propriile lui idei pentru că tot ce zicea părea că reciclează cuvintele lui Woland, iar profesorului îi plăcea să vorbească mult È™i aborda idei pe care nu le ducea la capăt, doar pentru a ne arăta că È™tie anumite concepte È™i teorii. Mihai nu înÈ›elegea cum ei pot fi prieteni. Dacă îi vedeai pe strada împreună nu-È›i puteai imagina despre ce vorbesc. ÃŽnsă găseau subiecte de discuÈ›ie cu uÈ™urință È™i vorbeau fără a se sinchisi de cei din jur, iar Woland părea în regulă cu asta. Când cei doi au terminat de mâncat, Mihai își gustă deÈ™ertul. După ce au terminat de mâncat, fiecare a comandat o cafea, iar Mihai a fost uimit să vadă că toÈ›i fumau acelaÈ™i È›igări maronii pe care le încercase prima dată la Woland în birou. Dacă până acum cei doi invitaÈ›i îl ignoraseră pe Mihai, acesta a devenit tinta discuÈ›iei. ToÈ›i trei îl priveau, fumau È™i sorbeau din cafele. - Bun, aÈ™a-i? ÃŽntreabă Woland. - ToÈ›i au dat din cap afirmativ È™i au mormăit ceva. - Nu-È›i face griji, Mihai. Plătesc eu. Știu că È›i-ar fi greu să plăteÈ™ti masa asta din salariul tău. Eu ar trebui să È™tiu, doar sunt È™eful tău. Woland a rânjit, apoi i-a privit satisfăcut pe cei doi prieteni vechi. Mihai nu a zis nimic, doar a mai sorbit din ceaÈ™că. ÃŽncepea să regrete că venise acolo. - Ai mai mâncat în astfel de loc? A întrebat Azza, apoi a tras puternic din È›igară, iar capătul acesteia s-a făcut roÈ™u ca un jăratic. Mihai voia să zică sarcastic: Dar tu ai fost? Fără Woland, bineînÈ›eles. Părea mai degrabă un muncitor pe È™antier decât că cineva care ar cina des în asemenea locuri. S-a abÈ›inut să zică asta È™i a răspuns politicos că nu a fost într-un loc atât de frumos. Nu înÈ›elegea ce se întâmplă, Woland nu s-a lăudat niciodată cu bogăția lui. Nu în preajma lui Mihai. - Văd că ai trecut la È›igările lui Woland, a vorbit È™i Profesorul. Și înainte ca Mihai să apuce să răspundă, el a continuat: Nu e aÈ™a că sunt dumnezeieÈ™ti? A spus apoi a izbucnit într-un hohot, la care s-a alăturat È™i Azza. Woland s-a mulÈ›umit doar să rânjească. Chelnerul È™i câțiva meseni din apropiere s-au uitat în direcÈ›ia lor, să vadă ce era aÈ™a amuzant. N-au aflat. Au revenit la mâncarea lor. - Nu am mare experiență în ale fumatului, dar astea sunt chiar bune, a răspuns Mihai, ignorând hohotul de râs. - Gata! A spus Woland, apoi i s-a adresat lui Mihai. ÃŽmi pare rău pentru comportamentul prietenilor mei... sunt cam neciopliÈ›i. Cei doi au rămas tăcuÈ›i. - E în regulă. Nu m-am supărat. - Bun. Să È™tii că îmi placi. Altfel nu te-aÈ™ fi primit în casa mea, nu È›i-aÈ™ fi dat È›igările mele È™i nici nu te-aÈ™ fi adus aici. - După o masă aÈ™a copioasă È™i gustoasă, după cafeaua asta extraordinară, mă gândeam că am putea să discutăm pe îndelete. Te-am È™i învoit de la serviciu, a continuat Woland. Mihai era intrigat. - Da, desigur. - Perfect. Păi, uite, eu aÈ™ vrea... Ajunsese acasă târziu pentru că rămăsese prin oraÈ™. Dacă tot avea după amiază liberă s-a gândit că o plimbare nu ar strica. Oricum avea nevoie să respire aer curat. Trebuia să se gândească la discuÈ›ia de la prânz. Trebuia să ia o decizie È™i să o facă cât mai repede. Woland nu părea genul de om care să aÈ™tepte după un răspuns. Mihai, de asemenea, nu înÈ›elegea de unde venise interesul lui Woland pentru persoana lui. Până nu demult, era doar un contabil la firmă. Iar de când cu cina aceea neaÈ™teptată, pe care vrusese să o refuze de altfel, Woland era tot mai interesat. Și-a preparat o masă frugală de seară È™i s-a aÈ™ezat în faÈ›a televizorului. Butona, dar nu găsea nimic care să-i capteze atenÈ›ia. Ar fi fost greu. Privitul era doar ceva pasiv pentru că mintea lui era încă la prânzul cu Woland È™i cu cei doi „slugarniciâ€, cum îi catalogase Mihai. După masă, a încercat să-È™i ocupe timpul cu ceva la vremea de culcare, însă nu reuÈ™ea să găsească ceva, să-l preocupe. Și-a adus aminte de clubul de jazz recomandat de È™eful său. Avea chef să iasă undeva, să bea È™i să se relaxeze.†Un club select de jazz ar fi perfect pentru astaâ€, a spus el, apoi a căutat cartea de vizită a clubului pe care era scrisă parola lui Woland. Și-a îmbrăcat costumul cel mai bun, pe care-l purtase doar de două ori È™i care încă îi venea bine, apoi È™i-a ataÈ™at o cravată neagră cu dungi fine, purpurii. Și-a încălÈ›at pantofii din miele maronie, uÈ™or roÈ™iatică È™i a urcat în taxi. A plătit apoi a pășit afară. Se afla pe o stradă retrasă, liniÈ™tită. S-a uitat de câteva ori de jur împrejur, iar la un moment dat a observat o ușă destul de mică de culoare neagră. A încercat să o deschidă. Era încuiată. Se uita nedumerit de-a lungul străzii, când o voce de bărbat, dincolo de ușă, îl întrebă parola. A tresărit apoi a bâjbâit după cartea de vizită. Un bărbat mare, doi metri să fi avut, îmbrăcat la costum, uÈ™or aplecat, i-a deschis uÈ™a. Mihai a pășit în atmosfera albăstrie. A intrat într-un spaÈ›iu întins cu pereÈ›ii din cărămidă roÈ™iatică, presărat cu canapele de piele, iar în faÈ›a lor se afla o măsuță mică, de sticlă. Locul era plin, însă aerisit. Doar vreo două canapele erau libere, în rest erau ocupate de cupluri. Trupă de jazz cânta de zor. Melodia îi părea cunoscută lui Mihai, însă nu È™tia să o numească. Credea astfel pentru că o mai ascultase o dată. La Woland în maÈ™ină, după întâlnirea din biroul È™efului.†You don’t know what love is†cântată de Sonny Rollins. UÈ™or dezorientat, Mihai trecu pe lângă formaÈ›ie, apoi se aÈ™eză la bar. Ceru un martini. Tot timpul a vrut să bea, dar niciodată nu avusese ocazia. A mâncat o măslină de pe scobitoare, după cum văzuse că se face în filme. Pe a doua a pus-o înapoi în pahar. A gustat din băutură. I-a plăcut. A zâmbit că pentru sine È™i s-a uitat de-a lungul barului. FormaÈ›ia terminase melodia È™i trecuse, între timp, la ceva mai liniÈ™tit. All Blues de Miles Davis. Nu cântau perfect, însă lui Mihai îi plăcea. Deja uitase de prânzul de mai devreme È™i se simÈ›ea bine, emoÈ›ionat. S-a întors cu spatele la barman È™i s-a uitat la un cuplu de pe o canapea din apropiere. Stăteau unul lângă altul, fiecare pe un colÈ› a două canapele alăturate. El era îmbrăcat la costum, ea în rochie. El bărbierit È™i elegant, ea machiată È™i cu un decolteu frumos. Amândoi stăteau uÈ™or aplecaÈ›i È™i se priveau. Bărbatul bătea ritmul melodiei cu degetele pe piciorul femeii. „El o să fie fericit în seara astaâ€, s-a gândit Mihai. - Nu e frumos să te holbezi! UÈ™or bulversat, Mihai s-a întors spre stânga lui. - Nu voiam asta. ÃŽmi pare rău. Doar că.. - E în regulă. A râs uÈ™or, teatral. Pari nou pe aici, aÈ™a-i? - Da. O femeie se apropiase È™i se aÈ™ezase lângă Mihai, cât timp el era preocupat de cuplul de pe canapea. Era frumoasă, fără îndoială. Rochia roÈ™ie îi scotea în evidență corpul suplu, iar părul strâns la spate, în coc, îi evidenÈ›ia faÈ›a frumoasă. Avea un aer asiatic. Ochii ei mari, căprui, erau uÈ™or alungiÈ›i, iar machiajul cu creionul îi întărea acest efect. Avea o pereche de buze mici, dar pufoase, nasul fiind de asemenea mic. - Mihail, spuneai că te cheamă? - Da, după buletin, dar prefer Mihai. - Ce nume vechi. ÃŽmi place! A exclamat ea fericită. - Nu am mai văzut pe nimeni să fie atât de încântat de numele meu. Să È™tii că È™i mie îmi place numele tău, Karina. - Da? De asta l-am ales. Știi că înseamnă frumoasă în italiană? - Nu È™tiam. Stai puÈ›in, l-ai ales? Nu e numele tău? - Vai, nu! Ai cumva o È›igară? Mihai a pus tabachera pe bar È™i a scos una. - De ce l-ai schimbat? - Vai, ce È›igări ciudate. De unde le ai? Sunt bune? - De la un prieten È™i sunt sigur că o să-È›i placă. ÃŽn timp ce-È™i aprindea È›igara se uită la ea È™i căuta un defect. Părea perfectă. Părul negru era în contrast cu pielea albă. „Pariez că e foarte fină la atingereâ€, s-a gândit Mihai. Decolteul rochiei îi evidenÈ›ia frumos sânii, ca niÈ™te perle puse pe un piedestal. Stăteau acolo È™i aÈ™teptau să fie furate. Dacă unii sunt mofturoÈ™i la mâncare, Mihai era mofturos la femei. Căuta nod în papură fiecărei femei cu care ieÈ™ea. Nu râdea cum trebuie, nu se îmbrăca cum voia el, făcea ceva care nu intra în tiparul stabilit de el. A mâncat È™i a doua măslină apoi a băut restul cocktailului. - Ce vrei? Eu mai beau un martini. - Păi, eu mi-aÈ™ lua un cocktail numit Marguerite. Doar aici se face. S-a gândit imediat la soÈ›ia lui Woland. Cocktail special numit exact aÈ™a. ÃŽn barul preferat a lui Woland. Nu era de mirare. Au comandat È™i au primit băuturile în acelaÈ™i tip de pahar. Diferență o făcea culoarea lichidului, cocktailul Marguerite era roÈ™u, iar în loc de două măsline într-o scobitoare avea o felie de lămâie tăiată subÈ›ire, înfiptă în buza paharului. Au băut în cinstea lor apoi Mihai a întrebat-o dacă È™tie cine este proprietarul clubului. - Nu, de ce? ÃŽl È™tii tu? - ÃŽntrebam... eram curios. E prima dată când vin. Dar pe cineva numit Woland îl cunoÈ™ti? Karina s-a uitat spre tavanul localului, repetând numele Woland cu o voce scăzută. FormaÈ›ia a luat o pauză. Câțiva clienÈ›i au aplaudat. - Nu, nu cred. Ce nume ciudat mai este È™i asta! Nu vrei să vorbim despre altceva? A spus ea È™i s-a înclinat puÈ›in în direcÈ›ia lui Mihai, astfel încât el să-i poată vedea sânii mai bine. Mihai È™i-a adâncit privirile în decolteul ei. - Ce păcat că s-au oprit. ÃŽmi plăceau. L-a atins uÈ™or pe mână, iar degetele ei au poposit pe încheietura lui. Chiar atunci muzica a răzbit din boxe. Cât timp trupa se odihnea, muzica din calculator se ocupă de bună dispoziÈ›ie a clienÈ›ilor. - Nu prea mă pricep eu la jazz, dar îmi plac. - Să È™tii că eÈ™ti drăguÈ›. S-a uitat în ochii lui când a spus asta. Eu nu prea ies cu tipi ca tine, însă e ceva ciudat È™i frumos la tine care îmi place. Mihai era flatat. Era ciudat È™i frumos. - Þie îți plac? A continuat Karina. Mihai ar fi vrut să scoată o onomatopee, ce ar exprima agrearea totală. ÃŽn schimb, s-a mulÈ›umit să dea din cap, fără să spună ceva. - Te-am intimidat? A spus ea È™i È™i-a strecurat arătătorul în gulerul lui Mihai. A simÈ›it căldura gâtului bărbătesc, iar el s-a excitat la atingerea ei. Mihai continua să tacă. A clătinat din cap, în semn că nu. Karina a explodat în râs. Mihai s-a mulÈ›umit să rânjească. Ea s-a apropiat È™i i-a spus: - Hai să plecăm de aici. Nu stau departe. Parfumul ei dulceag È™i apropierea trupurilor l-au făcut pe Mihai să aprobe imediat È™i s-a ridicat de pe scaun. Când voiau să plece au auzit o voce de la bar. - Karina... în seara asta nu ai noroc. Mai bine încearcă în altă parte. E al meu. A scos un râset scurt. Iar tu, Mihai, te laÈ™i aÈ™a uÈ™or de păcălit. Amândoi È™i-au întors privirile către bar. Mihai fusese atât de captivat de femeia din faÈ›a lui, încât nu observase că mai era cineva la câteva scaune depărtare. - Poftim? Cine eÈ™ti tu È™i ce vrei de la mine? A ripostat Karina apoi l-a înghiontit pe Mihai, să plece de acolo cât mai repede. - Hai, Mihai, vino lângă mine, a spus È™i a bătut uÈ™or cu palma tapiÈ›eria scaunului de lângă. Femeia a mai tras uÈ™or de el, însă Mihai nu s-a miÈ™cat. S-a uitat în ochii ei, s-a scuzat È™i a revenit la bar. - Marguerite! Ce faci aici? Și ce s-a întâmplat mai devreme? A spus Mihai, încălecând scaunul fără spătar de la bar. - Am ieÈ™it È™i eu. Nu am voie? A spus ea zeflemitor. - Scuză-mă, nu am vrut să spun nimic cu asta. Doar că... - Stai liniÈ™tit. Te tachinam. Cât despre fetiÈ™cană cu care erai, È™i a arătat cu degetul în spate fără să privească dacă Karina mai era acolo, ea agăța bărbaÈ›i în fiecare seară. Și am auzit că nu ar fi prea ieftin. - Serios? Mihai s-a uitat prin încăpere, însă nu a reuÈ™it să o repereze pe Karina. Plecase. Mihai era uimit că Marguerite se afla acolo. Nu se aÈ™tepta È™i nu È™tia cum să se comporte în asemenea situaÈ›ie. FormaÈ›ia revenise pe scenă. Marguerite a oftat È™i a lăsat capul în jos. Iar devenise melancolică, melodia pe care o cantă trupă,†Star crossed lovers†de Duke Ellington, îi aducea aminte de trecut. Mihai nu a băgat de seamă, fiind încă fascinat de faptul că o femeie de companie încercase să-l agaÈ›e. El era hotărât să nu aducă în discuÈ›ie ce se întâmplase la cina sau să vorbească despre propunerea lui Woland. AÈ™a că încerca să vorbească despre nimicuri: cum e în club, că-i place muzica, ca acasă nu ascultă È™i că ar trebui, despre È™tiri sau ce se mai întâmplase prin È›ară, însă nu È™tia prea multe pentru că nu mai citise un ziar de câteva luni. Ea se cam plictisea. ÃŽi plăcuse mai mult să-l privească de la bar cum vorbea cu Karina. Astfel putuse să-i observe gesturile largi, fata, mai mereu zâmbitoare, cum își umflă pieptul È™i cum se roÈ™ea la fiecare apropiere sau atingere a femeii. Un moment de liniÈ™te de câteva minute i-a jenat pe amândoi. Mihai s-a scuzat È™i a plecat la baie. După ce s-a uÈ™urat È™i È™i-a stropit fata cu apă, È™i-a aranjat cravată, apoi a rânjit în oglindă, È™i-a verificat dinÈ›ii. Când s-a întors la bar, Marguerite îl aÈ™tepta cu două pahare în mâini. I-a înmânat unul, au ciocnit È™i au sorbit. ÃŽnainte să pună paharul jos, Marguerite l-a privit È™i l-a întrebat ce are de gând să facă în legătură cu oferta lui Woland. - O, o, oferta? Se bâlbâie Mihai, apoi s-a aÈ™ezat pe scaun, fără să lase din mână paharul. - Mi-a spus Woland de prânzul vostru de azi. - ÃŽnÈ›eleg, a spus apoi a mai băut o gură din pahar. - Să înÈ›eleg că nu te-ai hotărât? - A, nu. Nu cred. Nu încă. A zis că am timp de gândire. - Stai liniÈ™tit. Eu întrebam de curiozitate. Mihai s-a înroÈ™it. A lăsat capul în jos È™i a pus paharul pe tejghea. Se gândea că È™i ea trebuie să afle de propunerea lui Woland. Era normal. ÃŽnsă confruntat aÈ™a deodată cu această idee se ruÈ™inase. - Nu È›i se pare cam ciudată propunerea? A privit-o doar cu colÈ›ul ochiului, atenÈ›ia lui fiind captată de barmanul care învârtea È™i aruncă cu sticle în aer, ca apoi lichidul să fie vărsat în pahare. - Deloc. Chiar eu i-am propus asta. - Poftim?! Cum vine asta? Mihai se uită uimit la faÈ›a ei, încercând să-i ghicească intenÈ›iile. - Eu i-am spus că aÈ™ vrea asta, iar el a fost de acord. - Dar de ce? De ce ar accepta soÈ›ul tău că eu să fac sex cu tine? Nu înÈ›eleg. - Asta am dorit eu È™i el mi-a îndeplinit dorinÈ›a, a spus Marguerite jucându-se cu paharul, învârtindu-l, aproape să verse lichidul. - De ce asta? De ce nu puteam să ne întâlnim doar noi doi, fără să-l implicăm pe Woland? - Nu puteam să-i fac asta, să-l înÈ™el, a spus ea. - Și acum o faci pe față, care e diferenÈ›a? A vorbit Mihai agitat. Nu-i convenea situaÈ›ia. - Uite ce e, eu am întâlnit mulÈ›i bărbaÈ›i, însă niciunul nu mi-a plăcut îndeajuns. Iar tu sărutându-mă la cină, în casa soÈ›ului meu, cu el de față, mi-a dat răspunsul că tu ai fi în stare să faci asta - Era de față?! A strigat Mihai, atrăgând atenÈ›ia a câtorva clienÈ›i din jur. - Lasă asta. Nu e important, ci ce ai de gând să faci? El era complet bulversat. Nu înÈ›elegea ce se întâmplă. ÃŽÈ™i dorea ca damă de companie, Karina, să nu fi plecat, ar fi vrut să meargă cu ea acasă. Să facă dragoste cu ea. Fusese îndeajuns de ciudat să audă propunerea din gura lui Woland, însă să o audă È™i de la Marguerite era prea mult. „Unde dracu’ am nimerit? Acum câteva săptămâni eram bine mersi, iar acum sunt implicat în nebunia asta.†- Să înÈ›eleg că el a văzut când ne-am sărutat atunci? - Da. Mihai nu a mai răspuns ci doar È™i-a dus mâna la frunte È™i a început să-È™i maseze îngrijorat scalpul. SimÈ›ea cum transpira din ce în ce mai mult. Pe ceafă È™i pe la tâmple au apărut câteva broboane de apă. Nu mai putea înghiÈ›i, i se uscase gâtul. A cerut o apă plată, iar barmanul i-a turnat în pahar. Gâl-gâl-gâl. Se uită cu atâta poftă la lichidul incolor, de parcă ar fi fost singura lui scăpare din situaÈ›ia în care intrase. - Doar sex? Doar asta trebuie să facem? A spus el cu ochii închiÈ™i. - Păi, da. Cam asta e în mare. Fără să mai întrebe ceva a scos portofelul din buzunarul interior al sacoului, a plătit È™i a dat să plece. - Nu mai stai cu mine? - La ce bun? Mă duc acasă. Mi-am cam pierdut cheful. La revedere. - Noapte bună, maestre, a spus Marguerite stând pe scaun. A schiÈ›at un zâmbet. Mihai È™i-a întors privirea spre ea, a făcut un gest vag din cap È™i a ieÈ™it. S-a dat jos din taxi agitat. A rămas în picioare pe trotuar căutând din priviri un magazin deschis. A zărit unul È™i a mers într-acolo cu paÈ™i repezi, a cumpărat un pachet de È›igări È™i o sticlă de whisky. A aprins o È›igară pe drum, deÈ™i nu avea mult până acasă, È™i a fumat chiar È™i în lift. Când a ajuns în casă, a aruncat-o într-un pahar cu apă. Un sfârâit scurt s-a auzit. Și-a desfăcut cravată È™i a lăsat-o pe cuierul din hol, apoi s-a lepădat È™i de restul hainelor la baie. A tras pe el o pereche de pantaloni scurÈ›i È™i un tricou gri. ÃŽn bucătărie a desfăcut sticlă de whisky È™i a turnat într-un pahar, a dat puÈ›in È™i pe lângă, pătând masă. A pus capacul sticlei apoi a aruncat două cuburi de gheață peste lichidul maroniu. Câțiva stropi au sărit din pahar. A tras o duÈ™că lungă È™i a trântit paharul. S-a mai liniÈ™tit. Mihai nu bea È™i nici nu fuma, era liniÈ™tit È™i-È™i făcea treabă. Nu avea de gând să devină măreÈ›, cunoscut È™i iubit de oameni. Nu plănuise asta. El voia să o ducă bine, să aibă un trai bun È™i să-È™i mai satisfacă capriciile din când în când. Singurul lui drog erau femeile. Ea trebuia să fie exact ca în mintea lui. Găsise asta în Marguerite, dar o tratase că pe o fantezie, iar acum se vedea pus în această situaÈ›ie. Nu înÈ›elegea ce se întâmplă. „Ce dracu’ s-a întâmplat cu adulterul tradiÈ›ional?!†Creierul lui era incapabil să facă conexiunile È™i asta îl frusta cel mai mult. Găsise că cel mai bun remediu era băutura, care-i înceÈ›oșă mintea, iar È›igările îl È›ineau ocupat. „Și de ce naiba m-a strigat maestre? Nu părea că glumeÈ™te. Nu mi-a mai zis niciodată aÈ™aâ€. Se plimba dintr-o cameră în alta cu un pahar într-o mână, iar în cealaltă ardea o È›igară. La un moment dat È™i-a dat seama că-l dureau picioarele È™i s-a aÈ™ezat pe pat. Camera începuse să se învârtă cu el. ÃŽn fata patului avea o bibliotecă destul de mare, însă citise abia un sfert din cărÈ›ile aflate acolo. „Trebuie să-mi È›in privirea într-un punct fix È™i camera nu o să se mai învârtă È™i-a zis el aÈ›intindu-È™i privirea asupra unui cotor de carte. A stat aÈ™a o perioadă. Camera se învârtea mai încet. Era mai bine. ÃŽntoarse capul puÈ›in spre stânga să citească titlul cărÈ›ii. Era chiar Maestrul È™i Margareta a lui Bulgakov. O sclipire i-a apărut în ochi È™i a dat să se ridice. A reuÈ™it din a doua încercare. A scos cartea apoi s-a aÈ™ezat înapoi în pat. O È›inea în poală È™i se uită la ea. Pe coperta era ilustrată o femeie îmbrăcată într-o rochie lungă ce mergea pe stradă, dar se uită în spate. ÃŽi era frică de ceva. Mihai voia să vadă dacă observă ceva în spatele femeii, dar privirea i se înceÈ›oșă È™i totul deveni un amestec de culori. A închis ochii È™i s-a lăsat pe spate. ÃŽi era rău, însă a adormit cu genunchii îndoiÈ›i È™i cu cartea în poală. A început să se foÈ™nească în pat. Un junghi i-a trecut prin spate È™i prin genunchi. Cartea s-a izbit de podea. O durere i-a sfredelit capul de la o tâmplă la alta. S-a întins pe burtă pe de-a lungul patului È™i a pus perna pe cap. S-a trezit câteva ore mai târziu, se simÈ›ea mai odihnit, însă capul încă îi bubuia. A băut câteva pahare cu apă È™i a luat două pastile pentru durere. ÃŽn timp ce-È™i târa picioarele prin casă, a observat cartea pe podea. A luat-o de jos È™i È™i-a adus aminte că vrusese să o citească. A început să o răsfoiască, stând în fund pe pat. A citit cartea în anul întâi de facultate. O colegă îi vorbise despre ea È™i speră că o să o impresioneze dacă o să o citească. Avusese probleme cu reÈ›inerea numelor ruseÈ™ti, iar fantasticul din paginile romanului nu se împacă prea bine cu el. Mihai era o fire pragmatică, prea puÈ›in spirituală. A deschis cartea la prima pagină È™i a început să citească. Capul încă îi zvâcnea, dar se putea concentra asupra cărÈ›ii. După o oră făcu prima pauză. Firul narativ îl prinsese È™i era în special interesat să vadă ce o să facă Woland, personajul fiind atât de vivid asociat cu È™eful său. După ce a înfulecat ceva È™i a băut un pahar cu apă, a revenit la lectura. Peste câteva alte ore, când noaptea trona afară, iar stâlpii de lumină erau ghizi pentru rătăcitori, Mihai a citit È™i ultima pagină. Era prima oară când citise o carte atât de repede. Pricepuse mai mult decât o făcuse când o citise prima oară, iar acum conexiunile cu cei din viaÈ›a lui erau limpezi. S-a întins pe spate în pat È™i a început să pună la cale un plan. Ce face È™i cum o să iasă din situaÈ›ia asta? Se gândea ce să facă a doua zi, ce să le spună, își imagina discuÈ›iile, vedea faÈ›a dezamăgită a lui Marguerite È™i chipul furios a lui Woland. ÃŽÈ™i storcea creierii pentru a găsi o cale de ieÈ™ire curată. După un timp a obosit, a închis ochii, iar la scurt timp a adormit. A doua zi era hotărât să meargă la Woland È™i să-i confrunte pe el È™i pe soÈ›ia lui. Voia să rezolve situaÈ›ia. Nu È™tia cum sau ce o să se întâmple, dar trebuia să ducă situaÈ›ia la sfârÈ™it. Acum bănuia că intrase în situaÈ›ia aceasta datorită obsesiei lui Woland cu romanul lui Bulgakov. ÃŽnÈ›elesese È™i strigarea lui Marguerite din club. S-a oprit în faÈ›a casei lui Woland È™i a început să se plimbe într-o parte È™i în alta în faÈ›a porÈ›ii. Era o casă cu două etaje, cu o arhitectură modernă, contrastantă cu interiorul ei bogat È™i aristocratic. Mihai era neliniÈ™tit. Și-a aprins o È›igară, în speranÈ›a că o să-l calmeze. Se plimba, fuma È™i se uită la fereastra casei, poate observa ceva. Când nu se miÈ™ca dădea nervos din picior. A călcat chiÈ™tocul cu piciorul È™i a apăsat pe butonul soneriei. ÃŽntr-o oarecare măsură spera să nu fie nimeni acasă. Spera că această problemă să dispară singură, la fel cum a venit. Poarta s-a deschis, iar Mihai a pășit în grădina interioară. Un bărbat îmbrăcat într-o salopetă de blugi udă florile. ÃŽl salută pe Mihai, însă acesta era prea preocupat pentru a-i răspunde. Lângă ușă se vedea silueta unui bărbat. Stătea pe un scaun, era lăsat pe spate cu o pălărie de paie pe cap È™i cu un ziar în față. Mihai s-a oprit în dreptul lui, iar bărbatul de pe scaun a coborât ziarul câțiva centimetri È™i a aruncat o privire sfredelitoare. Era Azza. ÃŽntruchiparea personajului Azazelo din roman, bănuia Mihai. Nu au vorbit. Azza i-a făcut semn să intre în casă. La intrare nu l-a întâmpinat nimeni. Holul era gol. Se auzeau doar niÈ™te voci din sufragerie. Părea să fie un televizor pornit. Mihai a rămas pe loc È™i a strigat ceva, în speranÈ›a că i-ar răspunde cineva. Nimeni nu a făcut-o. ÃŽn semiîntunericul de pe hol s-a descălÈ›at apoi a făcut câțiva paÈ™i. Mihai a intrat în singurul loc familiar din casa aceea, în sufragerie. A rămas perplex. Gură s-a deschis puÈ›in, ochii s-au mărit, iar sprâncenele s-au ridicat. Pisica neagră, Behemont, stătea în fund pe canapea cu o labă pe telecomandă. Se uită la emisiunea†Cum se fabrică†de pe canalul Discovery. Pisica a întors capul spre el È™i l-a privit câteva secunde, apoi a revenit la poziÈ›ia iniÈ›ială. Mihai a tresărit când a auzit vocea lui Woland în spatele lui. - Nu e aÈ™a că e ciudat? Și noi ne-am speriat prima dată, dar ne-am obiÈ™nuit, a spus Woland, apoi a râs cu hohote, părea forÈ›at. Vino la mine în birou, l-a îndemnat apoi l-a apucat de braÈ›. Mihai l-a urmărit fără să zică o vorbă. Au pășit împreună în biroul luxos, găsindu-l pe Profesor acolo, fumând o pipă. Se uită pe fereastră, în grădină, la bărbatul ce udă florile. Nu s-a întors spre cei doi. Nici Woland nu l-a băgat în seamă. S-a aÈ™ezat în spatele biroului din lemn masiv È™i l-a invitat pe Mihai să stea jos. S-a aÈ™ezat cuminte pe scaunul din piele. Woland a turnat whisky în două pahare È™i a pus gheață. ÃŽnainte să accepte paharul, Mihai, parcă revenindu-È™i din confuzie, s-a ridicat repede de pe scaun. - Stai aÈ™a. Eu nu am venit aici să beau whisky, să râd la glumele voastre. Eu am venit pentru că am niÈ™te nelămuriri. Woland îi făcu un semn din mână că poate să continue. - Nu înÈ›eleg de ce faceÈ›i asta. De ce atâta tărășenie? Nici măcar nu sunt atât de bun. Fosta mea iubită mi-a zis că n-aveam fantezie È™i terminăm prea repede. - Asta nu È›ine de mine. Personal, nici eu nu înÈ›eleg de ce te-a ales. Asta mi-a cerut, iar eu o să-i îndeplinesc dorinÈ›a. - Exact ca în carte. Ea e Margareta È™i asta e dorinÈ›a ei? Margareta voia să se reunească cu iubitul ei Maestrul. De asta m-a strigat maestre? Crede că sunt iubitul ei? ÃŽn momentul acesta Profesorul, aflat cu spatele la ei, se întoarce să-l privească pe Mihai. Profesorul era îmbrăcat ceva mai puÈ›in È›ipător decât fusese ultima dată. Avea o cămașă albastră în dungi, un sacou cu carouri, însă cu acelaÈ™i papion. Nu a zis nimic. A plescăit de câteva ori limba în gură, apoi a pufăit din pipă. S-a sprijinit pe zidul de lângă fereastră È™i a continuat să privească spectacolul. Woland nu a răspuns. ÃŽn schimb a lipăit puÈ›in din whisky. - Cine vă credeÈ›i? Te pomeneÈ™ti că eÈ™ti diavol? A spus Mihai, iar ăștia sunt aghiotanÈ›ii tăi, Koroviev È™i Azazelo, a răbufnit Mihai, arătând spre peretele unde era sprijinit profesorul - Nu mă cred nimic, iar tu cred că ar trebui să te calmezi. Ia un loc. - Nu, mulÈ›umesc. Am venit doar să văd cu ochii mei că sunteÈ›i nebuni È™i vă credeÈ›i personaje din roman. Dar tu nu eÈ™ti diavol, iar Marguerite, dacă asta e numele ei adevărat, nu va zbura pe o coadă de mătură. Iar eu nu am nicio dorință să fiu cu soÈ›ia ta pentru că eu nu sunt Maestrul, iar ea nu e Margareta. - ÃŽncă eÈ™ti confuz, a spus Woland apoi s-a ridicat de pe scaun È™i a dat peste cap paharul cu whisky. A trecut prin dreptul lui Mihai È™i l-a bătut prieteneÈ™te pe spate. Poate nu sunt diavol cu coadă roÈ™ie È™i cu coarne, dar ar trebui să-È›i fie frică de mine. Nu e aÈ™a? L-a întrebat pe Profesor, apoi a scos un hohot de râs. Profesorul a aprobat. ÃŽn uÈ™a È™i-a făcut apariÈ›ia È™i Azza. Avea o scobitoare în gura ce-i atârna în partea stângă pe buza de jos. - ÃŽmi dau demisia, lăsaÈ›i-mă să plec. Nu mă mai interesează slujba pe care mi-o ofereai în schimb sau banii. Vreau să mă lăsaÈ›i să plec. - Calmează-te. Bea ceva. Nimeni nu o să-È›i facă rău aici. ToÈ›i stăteau în picioare. Azza în dreptul uÈ™ii, Profesorul lângă fereastră, Mihai în centrul biroului, iar Woland îi dădea cercuri, ca un vultur înainte să-È™i atace prada. - Nu accept. Vreau să plec È™i cu asta basta. - Vezi tu, nu e aÈ™a uÈ™or. Marguerite È™i-a exprimat această dorință, iar eu trebuie să i-o îndeplinesc. - Nu mă interesează, strigă Mihai. - Cred că o să te intereseze, a vorbit calm Woland. Dacă refuzi nu o să mai ai viață. Nu îți face nimeni nimic, dar se pare că ai uitat cât de puternic sunt. Nu o să-È›i găseÈ™ti de muncă, o să fii hărÈ›uit, nu o să pleci din È›ară, iar poliÈ›ia, poliÈ›ia nu o să te ajute. Dacă nu mă crezi, poÈ›i să pleci chiar acum. Azza s-a dat într-o parte. ÃŽnsă din moment ce ai ieÈ™it nu mai poÈ›i să te întorci. Eu zic că mai bine te duci să iubeÈ™ti o femeie frumoasă, pe care, oricum, pusesei ochii încă de când te-am invitat în casa mea. Mihai a încremenit. A luat paharul cu whisky È™i l-a dat pe gât. A simÈ›it o arsură puternică în stomac. Și-a mai turnat un pahar È™i l-a băut È™i pe asta. A apucat din nou sticlă, dar Woland l-a oprit. - Gata, mai mult È™i nu o să mai poÈ›i. Au râs toÈ›i, mai puÈ›in Mihai. Cei doi aghiotanÈ›i au ieÈ™it din cameră È™i s-au dus în sufragerie. Woland l-a condus pe Mihai pe scări. ÃŽn dormitorul cel mare, pe pat, Marguerite îl aÈ™tepta. Era îmbrăcată cu o lenjerie neagră, transparenta. Părul uÈ™or ondulat se prelingea pe umeri È™i pe pat. Buzele îi erau roÈ™ii ca focul, iar ochii erau conturaÈ›i cu creion negru. Mihai a pășit în dormitor, iar Woland a încuiat uÈ™a în spatele lui. Un murmur muzical se auzea de la pick-up-ul din colÈ›. ÃŽn cameră era semiîntuneric È™i un beÈ›iÈ™or parfumat împrăștia mirosul prin aer. Ea s-a ridicat în picioare, părul a făcut o uÈ™oare miÈ™care în sus È™i în jos, sânii È™i-au lăsat greutatea dulce în sutienul transparent. I-a făcut semn să vină lângă ea. Cu paÈ™i timizi a ajuns în dreptul ei, iar Marguerite È™i-a trecut degetele prin părul lui. Zâmbetul ei l-a liniÈ™tit, iar sărutul ce a urmat i-a îndepărtat temerile. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy