Uneori paremi-se inceputul e vesnic dar fara sens.Ma inconjoara lucruri atit de banale uneori chiar stupide dar care reprezinta nucleul intregului univers creat de imaginatia confuza a unei adolescente.Nu mi se pare corect ba sunt chiar sigura ca Atotfacatorul e inconjurat de opinii scaldate nu in substanta sura ci in faradelegi crude si iresponsabile.Si totusi creerul uman fiind dotat cu itelepciune are cale parcursa si de vicii dar care pot fi iertate prin sensul vietii care oricine o singura data in viata o traieste pur si simplu.Decind acest sentiment dupa cum credeam eu a patruns in suflet si s-a unit cu gindul am definit notiunea de iubire printr-o sintagma rareori inteleasa ,,Un doi compune un unu, sub acelasi cer imbibat de-amintiri…”.Oare cineva cindva a mistuit mental mai profund ceva ce i se parea la perfectie inteles?Concluzia am depistato dupa un an de maturitate se pare ca necredinciosul e blajin in fata iubirii,iar cel ce crede nu are sanse sa reziste opurtunitatii contradictorii.