"Cap de poooc", se aude din duș... Înteleg că de sub stropii de apă, accentul franțuzesc pătrunde până în timpanul meu, fără opreliști.
Replica vine de pe trotuarul din fața casei... "Cap de pooooooooooooooooooc"!
Agresorul, capul hâd, își face loc cu "coatele" pe masa din bucătărie. Pe blatul de lemn își vântură coada încârligată ca un tirbușon. Capul de porc se termină direct cu o coadă. Cuțitul îmi joacă feste, știu asta, și mai degraba taie degete decât bucăți de carne, dar tot o să încerc. Cuvinte, cuvinte, cuvinte... goale? Oare au mușchi și oase cozile astea? O prind cu iscusință, pentru că am exercițiu de la muște. Roiuri de muscoi mari și verzi s-au sfârșit sub pliciul mânuit grațios de mâna încărcată cu charmuri. Cap de pooooooc, strigă lama subțire, năpustindu-se cu o viteză uimitoare peste coada care se zvârcolește acum între degete, ca un șarpe. Un declic mai mult metalic decât lemnos, o șuierătură de sânge țâșnit violent. Capul de porc rămâne fără coadă. Cuvântul e acum nesfârșit.
Astăzi am cuvintele la mine. Le compar între ele cu bucata din mână. Nu se potrivesc. "Cap de poc" are ochii mari și umezi, de căprior speriat. Daca aș lucra la o televiziune, cu siguranță aș pierde rating-ul. Ce e de făcut? Mâine am ședință. Voi povesti cum am tăiat coada lui cap de porc. Tricoul alb e plin de stropi de litere. Alcătuiesc un haos, plăcut chiar, pe mânecă. Aici sunt câțiva stropi mai mari: Iubire, Credință, Prietenie, Încredere, Respect.... mai sunt câțiva pe burtă, mari de tot: Fățărnicie, Minciună... unii stropi, foarte mici, se învârt pe guler și mă trag spre capul de porc. Înțeleg că e un fel de cutie a Pandorei. Au ieșit din cap prin coadă.
Din baie se aude mai stins... "cap de poooc". Accentul a rămas fasonat în franceză. Toppingul de sânge al cuvintelor se încheagă pe degete.
Înțelegi ceva? Poate ar fi trebui să spun "Cuvânt". Undeva, câțiva arheologi conștiincioși sapă după artefacte. În alte secole erau Cuvinte? Ei caută.
Uite cum s-a umplut trotuarul de cuvinte. Trilioane de capete de porc în toate limbile se uită țintă la mine. Ar vrea să le strâng, să le tai la toate cozile, să se descătușeze din forma animalică. Mai bine cap de porc decat ingrat, mai bine... Șșșșș... Au adormit cu ochii lor umani, de porc. Nuuuuuuuuu... "cap de poc" e audiența la ora de vârf și toate cuvintele astea vor fi spălate cu detergenți scumpi, cărora li se face reclamă la televizor. Și da... ferește-te de coada de porc. Are spini de cuvinte fără sfârșit și proasta inițiativă de a se lipi de capete.
Acum taci și gândește, câți decibeli de suflet, poți arunca printre stropii de apă legați, în cabina de duș?