Pentru o clipă am fost șocat. Nu am recunoscut în doamna elegantă și cu o ținută de invidiat pe Sue, cea care umbla dezlânat, care nu era atentă niciodată la explicații și care glumea pe tema numelui lui Ceaușescu, pronunțând numele lui ca pe al unui chinez: Ceau Șes Cu. Nici nu am știut dacă se cade să o îmbrățișez, să-i sărut sau să-i strâng mâna. Ea a deschis brațele și m-a îmbrățișat. Tot așa ne-am îmbrățișat în urmă cu 29 de ani...
- Doamna directoare!
-Da, domnule Mihăilescu.
- Vă rog, dacă se poate, să-mi permiteți să plec mai devreme astăzi pentru că am niște probleme de rezolvat.
Doamna Teodorescu, profesoară de chimie și directoare a liceului, privea insistent pe geam. I-am urmărit privirea și Sue împreună cu Chen mă așteptau sub geam, strigându-mă.
- Mergeți și rezolvați problemele dar aveți grijă să nu dați de altele, de altă natură.
- Nu am ce probleme să se ivească.
- Poate cu doamna, poate cu băieții... În fine! Puteți pleca.
Aceea a fost ziua când le-am condus la aeroport.
Am simțit cum o licărire se ține cu disperare sub geană așa că am sărutat-o pe obraz și ne-am reluat postura de gazdă și musafir.
Sue, volubilă, a adresat câteva cuvinte fiecăruia din grup în timp ce omul de lângă ea verifica numele noastre pe un tabel.
Am ieșit din aeroport și ea ne-a condus la un microbuz alb cu steguelețele României pe laterale.
Am privit botul microbuzului căutând marca.
Sue, plină de mândrie, mi-a spus:
- Este produs în China! Microbuzul NOI -JNQ6601 cu motorizare diesel.
- Ce viteză are și cât costă?
- Poate ajunge la 110 km pe oră și costul este de 20-25.000 dolari americani.
- Sue, nu cumva în iulie, la terminalul ăsta, a fost un atentat cu bombă al unui om în scaun cu rotile?
-Nebuni sunt peste tot-a venit răspunsul rapid și plat ce nu-mi dădea posibilitatea să mai întreb ceva pe acest subiect. Pentru că mi-a văzut frământarea, Su, ca o linie de sfârșit a acestei teme, mi-a spus că "bomba"a fost o mică cantitate de pulbere strânsă din artificii.
Am urcat bagajele și ne-am așezat pe scaunele confortabile. Ieșirea din aeroport am făcut-o pe o panglică de asfalt lată, numită Airport express-S12. După circa 20 de minute am trecut prin Wangjing, o suburbie a Beijingului. Privind cele trei turnuri realizate într-o manieră avangardistă, proiectate de irachianul Zaha Hadid, mă gândeam la acest Otopeni al lor și nu mă puteam abține să-l compar. Încercam să alung repede gândul că edilii Otopeniului nu reușesc măcar să folosească apa geotermală de sub comună dar să construiască așa ceva. Am părăsit gândul pe care, dacă îl dezvoltam prea mult ar fi în stare să mă deprime.
Ce primă impresie minunată! Ce impact de "bun venit la Beijing!"Dar să nu uităm că suntem în China, țara care copiază și perfecționează copiile a orice chestie din întreaga lume.
Se spune că cele trei turnuri au fost copiate deja, tot în China, la Chongqing și apropos de copiat clădiri. Tot aici, în orașul Kunming, a fost realizată o copie aproape perfectă a unui magazin Apple, cu interioare cu tot, până la mobilier și produse iar în provincia Guandong, după o documentare laborioasă chinezii au decis să reproducă satul austriac Hallstatt, site istoric și atracție turistică aflat sub egida UNESCO.
Panglica de asfalt ne poartă spre Andingmen, poarta de nord din peretele fostului Beijing, acum ajunsă un uriaș sens giratoriu din care ne desprindem spre Beijing. Caroseriile elegante ale turismelor care nu fac notă discordantă printre sutele de mașini în deplasare mă fac să cred că mă aflu în vestul Europei, sau chiar într-un oraș american. HumerH1, Porsche Cayene, VW Tuareg, Audi A4, Mini Cooper nu sunt singurele modele pe care le-am reperat în trafic.
Am ajuns pe Tieshuxie Street nr.90, districtul Xicheng, district împărțit în 15 raioane. Am fost informați că acest district, înainte de a fi la putere PCC a adăpostit reședințele aristocraților și că aici se află cea mai veche biserică catolică din Beijing, Catedrala Neprihănitei Zămisliri. În parcarea vastă am reîntâlnit limuzinele de marcă pe care le văzusem în mersul microbuzului dar privite de aproape am avut o nouă surpriză a capacității de reproducere a produselor auto din restul lumii. Fordul E 150 este de fapt JAC43 R, Humerul H1 este Xiaolong XL2060L, Porsche Cayene este BYD T 60, Audi A4 este Yema F16, toyota Land Cruizer este Shuanghuan CEO iar lista cred că este departe de a se încheia.
Am întrebat-o pe Sue dacă putem închiria o mașină iar ea mi-a răspuns:
- Profesore, ai cumva permis de conducere obținut în China? Dacă nu ai permis obținut aici, nu poți conduce dar poți închiria mașina cu șofer cu tot.
La banii cu care venisem în China nu cred că-mi puteam permite dar gândisem că am putea 2-3 oameni să punem bani și să închiriem o mașină dar...cu șofer cu tot era, cred eu, cam scump.
Hotelul de 2 stele urma să ne găzduiască o perioadă destul de mare așa că trebuia să ne cazăm și să ne odihnim după atâta drum.
Ne-am apropiat de intrarea în hotel străjuită pe dreapta și pe stânga, sub streașina ornată tradițional, de câte două lampioane maronii ce aduceau cu niște cârnați de bere. Ușa, colorată în același maro era ornată cu auriul care contrasta plăcut cu cele două vitrine de pe laterale din care se arătau străzii imagini menite să atragă potențialii clienți. Ciudate mi s-au părut cele două forme de beton deasupra cărora erau plasate două chestii ca niște discuri ce flancau ușa de intrare. Glumind cu aspectul lor mi-am spus că or fi puse acolo să nu intri cu mașina la recepție. Podeaua acoperită cu un minunat mozaic venețian, în tonuri de bej și maro purta în mijloc o uriașă stea în 8 colțuri în mijlocul căreia se profila un cerc ce susținea unghiurile. Tavanul era decupat în forma unui octogon iar prin el se puteau vedea culoarele care străjuiau această deschidere. Cele 4 coloane ce separau spațiul centrului de ferestre erau dispuse între colțurile stelei cu 8 colțuri și erau ornate cu basoreliefuri specifice. Vasele uriașe de ceramică, dispuse în partea din stânga holului, purtau niște plante de un verde strălucitor. Din tavanul înalt cobora un candelabru de culoare roșcată a cărui imagine era echilibrată de alte două lampioane cu arabescuri. La recepția vastă, în spatele ghișeului de marmură un tânăr, într-o uniformă maro-roșcată, ne-a primit cu un zâmbet larg. Sue s-a apropiat de tânăr și i-a vorbit pe un ton egal iar tânărul, într-o aproximativă poziție de drepți asculta. Ne-au fost înmânate cheile camerelor și am fost rugați să ne revedem după instalare, în holul de la etaj, după 30 de minute.
Holul lung, mochetat cu gust, era luminat de niște lămpi rotunde ascunse în tavan. Camerele cu două paturi inspirau căldură și degajau un aer de intimitate. Eu cu George ne-am îndreptat către camera noastră și, cu bagajele în camere ne-am apucat de despachetat. Ne-am pus obiectele în rafturi, am așezat valizele după ușă și am ieșit.
Sue, ne aștepta zâmitoare.
- Doamnelor și domnilor, dragi prieteni, fiți bineveniți! Pe parcursul șederii dumneavoastră în China posibil să ne mai revedem. Începând de mâine de dimineață un vorbitor de limbă română vă va sta la dispoziție și vă va servi și drept ghid de poimâine înainte, în funcție de programul stabilit. Mâine este o zi de familiarizare cu orașul. La recepție fiecare dintre dumneavoastră va primi câte un card pentru masă, masă ce cuprinde mic dejun, prânz și cină, programul orar pentru servit masa. În fiecare dimineață, începând cu ziua de poimâine veți găsi la recepție programul zilei. Pentru schimbul de monedă vă puteți adresa la recepție. Vă rog să aveți tot timpul actul de identitate asupra dumneavoastră. Odată cu cardul de masă veți primi și câte un imprimat cartonat care va cuprinde numele și adresa hotelului, numărul de telefon de la ambasadă și numărul de telefon al poliției. La revedere!
Am aplaudat-o pe amfitrioana noastră și nu m-am putut abține să-i mulțumesc pentru acest minunat prilej. Apoi, ca să mă poată auzi numai ea am întrebat-o:
- Dragă Sue, cum se explică faptul că acum vorbești mult mai bine limba română?
- Să nu uităm că am fost reprezentant de presă al Radio Beijing la București mai mulți ani...
După plecarea ei am trecut pe la recepție să schimb 100 de dolari americani. La paritatea 0,163438 am obținut 611, 85 yuan renminbi adică 6 bancnote de câte 100, 2 de câte 5, una de 1 yuan iar măruntul 8 jiao și o monedă de 5 fen. Va trebui să țin minte moneda mică!
Ni s-a adus la unoștință că putem utiliza în China carduri de tipul: Master Card, Vise Card, American Express Card, Diners Card.