agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-03 | [This text should be read in romana] |
Sună de intrare. Copiii se îmbulzesc pe ușa strîmtă spre sala de clasă. Au zărit la colțul culoarului venind noul prof de mate. Unul dintre elevi, mai să-l dea jos, țîșnise de la WC, cu fumul de țigară încă în nări. Nu era singurul elev de-a șaptea care fuma.
Proful intră dînd aproape È™optit bună ziua, aÈ™ternu catalogul cu calm, aliniat perfect la marginea catedrei. PriveÈ™te cu blîndeÈ›e fermă peste capetele elevilor. - Tinerii mei domni, numele meu este Alexandru. Vom studia împreună matematici pentru cîteva ore, cît va lipsi doamna vostră profesoară . Vă rog, la orele mele măcar, să aduceÈ›i telefoanele mobile pe măsuÈ›a aceasta de lîngă geam, anume am cerut să fie pusă aici. Mai întîi daÈ›i-le pe silenÈ›ios, opriÈ›i È™i vibraÈ›iile. Nu de alta, dar atîtea telefoane dacă ar vibra împreună, ar putea să mute masa la cancelarie sau în biroul domnului director! AÈ™a, încet, unul cîte unul, vă rog. Da, È™i dumneata tinere! spuse È›intind cu privirea spre elevul care încerca să-È™i pitească telefonul la ciorap. - Domnule profesor, am putea primi emailuri importante È™i... - De acord, tocmai de aceea nu am spus să le lăsaÈ›i acasă ori să le închideÈ›i. Ora durează doar patruzeci de minute apoi reintraÈ›i în posesia acestor foarte preÈ›uite obiecte. După ce È™i ultimul elev își lăsă telefonul pe măsuță, proful începu: - Dragii mei, multe dintre materiile È™colare sunt neimportante. Nu-i aÈ™a? Matematica este de-a dreptul plictisitoare. Făcu o pauză apoi continuă: atîta vreme cît inima voastră stă altduneva. AÈ™ dori un voluntar să vină la tablă! Perfect. Te rog, vino! se adresă elevului din banca a doua, din rîndul de la mijloc, care ridicase două degete. Ia te rog creta È™i scrie! Cifra unu apoi dedesubt semnul x, după care iarăși dedesubt un y È™i un doi la pătrat. MulÈ›umesc! Acum te poÈ›i întoarce în banca ta. Să facem cunoÈ™tință cu acest unu pe care îl vedeÈ›i. Se ridică È™i arătă cu degetul cifra de pe tablă. Este oricare om de la facerea lumii È™i pînă la sfîrÈ™itul acesteia, cînd o fi, dacă o fi! Acest unu sunt eu, tu sau tu sau tu. Acest unu este visul fiecăruia, mutat în concret, în real. Unu este tatăl vostru sau Tatăl nostru, cum poate fi È™i un telefon mobil sau un desen animat, o proiecÈ›ie. Trecem la semnul x. Cine ar putea fi x? O necunoscută, un necunoscut sau mai mulÈ›i? Noi oamenii avem multe necunoscute în mintea noastră, am putea să nu cunoaÈ™tem drumul sau banii de mîine È™i... Dar lasă! Mergem mai departe, zise È™ovăitor. Dar semnul y împreună cu doi pătrat? - Profu’, rosti È™ezut cu picioarele pe stinghia de sus a băncii elevul care mesteca gumă. X sau y sau oricare semn care nu este o cifră, ce treabă are cu matematica? Pot fi cîte necunoscute vor ele să fie, eu cred că cifrele au suflet, nu È™i x. Dar dacă x este Moartea? Eu unul vreau să rămînă aÈ™a, o necunoscută. Iar banii azi sunt, mîine nu, aÈ™a spune bunicul care a fost negustorul faimo... - Tinere domn, îl întrerupse proful, deÈ™i nu ai crede, pînă È™i guma ta din gură este un x, o necunoscută. Aici învățăm împreună matematici, nu doar aritmetică. Matematicile sunt o formă de manifestare a muzicii sau chiar muzica în sine. Dacă Moartea ar rămîne o necunoscută pentru tine, să È™tii că tu sau eu pentru ea suntem precis numere întregi. ÃŽntrevăd în tine un viitor poet, adică un om de nimic sau de totul. - Profu’, e aÈ™a nasol să fii poet?... dacă află proful de română? - Colegul de română mi-a fost È™i mie profesor. Pe atunci era abia la întîiul său an de predare È™i de la dumnealui am învățat dorul de matematici. Te miră? Dragii mei, nu există absolut nimic important în acest univers, decît ceea ce daÈ›i voi importanță apoi acestea, fiecare, vă vor răspunde pe măsura importanÈ›ei acordate. Nu vă îndemn să învățaÈ›i, ci să daÈ›i importanță mai ales lucrurilor pe care nu le înÈ›elegeÈ›i deÈ™i, chiar È™i aÈ™a, importanÈ›a nu este îndeajuns, mai trebuie È™i grijă, iar grijii i se mai spune È™i iubire. Nu contează ce o să ajungeÈ›i în viață fiecare dintre voi, ci cum, cît, unde, pentru... iar acestea sunt chestiuni matematice, cumva. Nu credeÈ›i? - Do’ pro’esor, zise scuipînd silabele elevul din ultima bancă, a’eÈ›i o necunoscută, csî, sau cîte vreÈ›i È™i sor’mea a mare, am văzu’ io caietele, erau aceleaÈ™i csî-uri, dacă nu le găsiÈ›i divoastră, ce rost are să ne batem capu’ noi? Plus că vă plăteÈ™te. Pe noi nu. Yes! gesticulează o închipuită punere la punct. Clasa izbucneÈ™te în rîsete iar Alexandru ridică braÈ›ele în sus apoi le coboară brusc. Copiii amuÈ›esc, profesorul răspunde: - Eu nu posed nimic È™i nici voi, toate acestea le-am găsit È™i le vom lăsa tot aici, cifrele È™i necunoscutele È™i relaÈ›iile dintre acestea nu fac altceva, decît să definească traiectorii, un fel de încotro. Și surioara ta, sper, a învățat mai bine decât tine la matematică È™i nu iese cu necunoscuÈ›i iar capul nu trebuie zbătut, ci înălÈ›at. Se îndreptă spre tablă, luă creta între degete È™i scrise o formulă stranie. Se îndepărtă cîțiva paÈ™i să o privească mai bine È™i își controlă ceasul, apoi rosti: - Tinerii mei, cred că este corect să vorbim despre y pătrat, abia după ce acest unu È™i semnul x ajung la inima voastră. Mai sunt patru minute pînă sună de recreaÈ›ie. PoftiÈ›i, luaÈ›i-vă telefoanele! Care dintre voi a primit cele mai multe emailuri în acest interval de timp, cît le-aÈ›i avut pe măsuță? Nu, nu îmi răspundeÈ›i, e aÈ™a, doar ca să È™tiÈ›i voi. Vă mulÈ›umesc! A doua zi la ora de matematică elevii priviră surprinÈ™i reîntoarcerea profesoarei lor. Unul dintre ei întrebă unde este proful de ieri. Mirată, profesoara le spuse: - Dar ieri nu aÈ›i avut în orar nicio oră de matematică. Unde vă este mintea? Pe tablă încă mai era acea formulă stranie. Elevii o priveau fără să audă ce le spunea profesoara. Au înÈ›eles-o. Era atît de uÈ™or! Cel din ultima bancă se ridică È™i merse direct la tablă, luă buretele È™i o È™terse impecabil. Profesoara mulÈ›umi È™i anunță apoi că urmează o lucrare de control. - ScoateÈ›i o foaie de hârtie, pentru astăzi tema lucrării este... Deodată, profesoara realiză faptul că nu se mai afla la clasă, ci în faÈ›a oglinzii din dormitorul ei. ÃŽmplinise optzeci È™i nouă de ani, desena cu degetul pe oglindă un x imaginar. Un surîs beteag È™i o lumină în ochi îi ascundeau o lacrimă căruntă... Pe strada unde fusese cîndva o È™coală, astăzi este un imens parc. Undeva spre mijloc tronează o statuie din inox, reprezentînd o formă ciudată de x în care se încîlceÈ™te Soarele la fiecare amiază. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy