agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 64220 .



Suntem ceea ce simțim
prosa [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [Pitagora1 ]

2016-01-31  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



Trăim latent, atent și chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleții verzi se pare că au prins curaj și ne vizitează sistematic, chiar metodic.
Dar ce credem noi oamenii de orice culoare, dar nu verzi, despre rostul nostru?
Unii nimic, alții puține, iar cei puțini foarte multe.
Am înțeles acum, la profunda maturitate, că nu noi părinții ne alegem copiii, ci dimpotrivă, ei prin sufletul dat de Dumnezeu, sunt cei ce aleg în ce corp material vor trăi pe toată perioada periplului în acest Univers, întors pe toate părțile și de noi, dar și de ei, cei care vor mai fi prin imensitatea tridimensională ce ne macină și ne consumă viața, altfel trăită la maxim, spunem noi pentru consolare.
Dar, ce paradox apare în această deziluzie a transcendentului uman: cu voia noastră sau fără, ființele cele mai apropiate nouă-copiii-rod al dorințelor însuflețite, sunt nu călăuzitorul bătrâneților noastre, ci călăul conștiinței tinereților pierdute.
Regretăm timpul, regretăm spațiul, regretăm chiar și anostul clipei efemere, primind în schimb singurătate absolută, tristețe perenă, suferință amară și deznădejde profundă.
Ca remediu, într-o zi voi pleca departe, cât mai departe, încât cunoscuții să spună: oare când se va întoarce?...dușmanii să murmure: oare se va mai întoarce?...iar cei pe care îi știai apropiați sufletului: sper să fie cum cred eu...
Dar, voi face pe plac doar Domnului meu, și voi sta acolo unde mă va așeza, fie chiar și la colțul pocăinței, căci doar nu trăim pentru a muri, ci murim pentru a trăi.
Iar ca o consolare supremă, nu avem decât paradisul sufletului în balsam de flori de câmp, în care apusul de soare va fi răsăritul sufletului adormit.

.  |








 
shim La casa de la literatura shim
shim
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!