-Ce zi e azi? întrebă el plin de nerăbdare.
-E ziua în care anii nu au numere, orele nu te presează și secundele stau pe buzele tale la fel ca o flacără nestinsă... spuse ea, în timp ce număra niște pui de leu.
Dovezile apar mereu, fără vreun scop anume. Ele doar există , acolo, pentru a ne aduce aminte de tot ce am făcut, din fericire dovezile mele au fost rătăcite de destin în voia sorții. Dacă te întrebi "De ce azi?", să știi că răspunsul e la tine, eu dau doar indicații mai mărunte, cum ar fi drumul spre o cărare ce nu are prăpastie, are doar o poezie nerostită dar cântată de toți trecătorii.
Cu scânteile în inimă, am încercat să aprind un foc în locul care dădea semne că ar avea suficiente lemne. Acolo am găsit o cioară bolnavă de epilepsie ce părea să înțeleagă totul, mai puțin pe ea înseși...
Oricum, orice om are un motiv. Motivul meu este scrisul, scrisul necitit de mulți, scrisul pierdut în noapte, scrisul ce dă viață, scrisul ce aduce întrebări și lumea întreagă ce uită de el.
Motivul tău are un nume?