O vede la colțul cofetăriei ”Covrigul împarfumat”. Vede și mersul ei de flamingo, deși îi vede mai clar și mai holbat fundul de povestitoare arabă de povești erotice, ceva între Șeherezada și Jasmin, diva lui Aladin. Și ea îl vede dar povestea asta nu pomenește nimic despre așa ceva. Și ea îi vede pasul de agent secret, și umerii lați ca un fiord norvegian, și fundul ca o arenă dominată de un taur triumfător undeva în sudul Spaniei, dar nimeni nu știe despre asta și nici povestitorul acestor rânduri. Ești frumoasă, necunoscuto. Și tu, misteriosule. Amândoi spun formalități dar gândesc fierbințeli de budoar. E cald și afară, și în ei. Vrei să bem o cafea? Da, sigur, la mine sau la tine? Nu se știe cine a întrebat nici și cine a răspuns, povestea asta nu pomenește nimic despre așa ceva și nici nu e important. Se întâmpla într-o miercuri. Sâmbătă încă nu ieșiseră dintre cearșafuri pentru chestii mărunte cum ar fi trăitul unul fără altul. În lunea următoare planificau viitorul, marți făceau lista invitaților la nuntă iar o zi mai târziu își luau adio. Dar despre asta nu se povestește nicăieri. Povestitorul acestor rânduri e martor că aici doar despre erotism și fericire e vorba.