În ziua în care toate femeile din lume şi-au tatuat, care pe ce bucăţică de corp a avut chef, poezia sa favorită, lumea s-a întors cu susul în jos. Omenirea a devenit mai romantică şi mai dulce ca niciodată. Se dezgoleau pulpe şi se mângâiau versuri ca avanpremieră nu doar la nopţi erotico-literare ci şi la dimineţi cu rimă împerecheată, după-amieze toride în parcurile transformate în biblioteci dezbrăcate şi în seri halucinante, culte, pe plajele de pe care cititorii şi purtătoarele de versuri epidermice refuzau să plece acasă. Domnişoarele crude afişau opera lui Nichita la începutul minijupei cât batista, pipițele de cartier făceau furori cu Păunescu la decolteu, damele măritate reaprindeau vâlvătaia soţilor cu Eminescu pe spatele dezgolit, fetele triste erau înveselite de fanii lui Bacovia iar nemăritatele trecute de prima tinereţe aveau la coadă logodnici admiratori ai lui Blaga şi pretendenţi cunoscători ai lui Alecsandri şi Goga. Se citea atât de mult încât după doar nouă luni toate bibliotecile statului, acum lipsite de clienţi, au fost transformate în maternităţi.