Pe insula aia se murea aiurea, și cu rost și fără rost. Alandala. Ca pe la noi.
Dar ce era fain acolo, era că fiecare alegea cum să fie îngropat.
Se făcea, o dată la câte un lot de muritori, o anchetă și fiecare spunea ce-l freca pe el la imaginația lui.
Unul că vrea să fie împăiat și pus la muzeul împăiaților. Altul că vrea să fie zidit într-un stâlp cu forma coloanei lu’ brâncuși în curte la vecin’ su. Una că ei să-i lase capu’ la aer că-i claustrofoabă…
Eu, când mi-a venit rându’, am zis: pe mine să mă trimiteți dezbrăcat în spațiu. Ca eu în viața asta am vrut să zbor și să trăiesc nud.
Și să-mi puneți o plăcuță la piept pe care să scrie că am avut gastrită mereu. Că, dacă mă clonează unii de prin altă galaxie, să mă scape de gastrita asta.

- E rândul tău, îmi zice, înghioldindu-mă.
Mă uit în jur și-mi vine să plesnesc pe careva.
- Bună seara! Mă numesc Iulică și sunt alcoolic…