Febra Visului
Se spune că există o febră ciudată care umblă printre oameni, o boală care nu doare, dar care schimbă totul. Nimeni nu știe când a început, nimeni nu își amintește momentul exact în care a fost infectat. Tot ce știu cei atinși de ea este că, dintr-o dată, lumea reală nu mai e suficientă. Se trezesc noaptea cu dorințe pe care nu le-au avut niciodată, cu fiori pe piele, cu o sete de ceva ce nu știu să numească.
Unii spun că a fost o iluzie strecurată în vise, o otravă dulce care s-a infiltrat în suflete fără ca cineva să bage de seamă. O dorință care nu se poate explica, dar care consumă, aprinde, transformă. Oameni altfel cuminți se trezesc privind spre cer ca și cum ar aștepta un semn. Alții simt o nevoie inexplicabilă de a-și lăsa deoparte viața obișnuită și de a se arunca în necunoscut.
Nu există antidot. Odată ce ai fost atins de febra aceasta, ea te posedă, îți arde sângele încet și sigur, până când tot ce ai fost înainte devine doar o umbră palidă a ceea ce ești acum. Unii rezistă. Alții se abandonează total. Cei care o îmbrățișează spun că nu au fost niciodată mai vii, că nu au fost niciodată mai aproape de adevăr. Dar adevărul nu este pentru toți. Adevărul poate fi înspăimântător.
Cine a adus febra? Cine a lăsat această iluzie să intre în lume? Nimeni nu știe. Poate că nu a fost un cineva, ci un ceva. Poate că a fost un vis care a prins rădăcini, un vis atât de intens încât realitatea însăși a fost contaminată.
Și dacă ai simțit vreodată că lumea reală nu îți mai este de ajuns… dacă ai simțit că vrei mai mult, dar nu știi ce… dacă ai fost prins în dorința arzătoare a ceva ce nu poți numi… atunci poate și tu ești atins.
Dar nu te teme. Nu există antidot.
Și poate că nici nu ai nevoie de unul. Poate că e doar un vis frumos, unul din care nu ai vrea să te mai trezești vreodată.