...- impresionant dintotdeauna curajul lui, dar totuși, în situația de-acum nu înțeleg pe ce se bazează, nu e genul s-o ia la fugă, acum nici n-ar putea, cred că cel mai bine ar fi să evităm plimbările prin zone izolate, în care să nu fie și alte persoane, sau la ore târzii. Dacă nu-i vedeam reacțiile la agresiunile vizuale exterioare, nu realizam pericolul în care trăim noi doi, mai mult decât alții. E o nebunie totul, dar nu putem să facem mai mult decât să fim prudenți și să sperăm că ne va feri Dumnezeu, credeam cu adevărat, dar cum mi-a dovedit el clasa înaltă la care înțelegea să aibă grijă de mine.
...- are dreptate să fie îngrijorată odată ce a realizat pericolul asocierii noastre, pericol existent și individual, pentru fiecare, frumusețea ei incredibilă stârnindu-i la acțiune și pe idioții fără lege, dar și neputința mea de condamnat în scaun fiind o invitație la jaf și umilire, asocierea noastră într-un cuplu agravând situația, masculii cu creier mic simțindu-se jigniți în creierul lor neted chiar și numai de ideea că o frumusețe de femeie ca Letiția m-ar putea iubi, descătușând trufia și răutatea, exact ce văd eu în ochii și-n rânjetul lor. Dacă-i spun că, de când am ajuns în cărucior, am permis de port armă, iar de când mergem împreună nu-mi lipsește niciodată pistolul din borseta mare din piele, că lunar execut trageri pentru antrenament în poligon și în nouăzeci la sută din cazuri nimeresc capul țintei, nu știu dacă s-ar liniști sau s-ar speria și mai tare, pistolul însemnând, automat, în mintea oricui, schimb de focuri, scandal, sânge. Mai bine las lucrurile așa cum sunt, dar teama ei nu-i bună pentru sănătate și pentru echilibru, dacă-i spun, nu poate fi mai rău, stăm acasă, nu mai mergem nicăieri, cel puțin o vreme, sau... mai bine-i spun.
- Știi ce-i ăsta?
- Pistol, ce să fie?
- Al cui e, știi?
- Al tău, bănuiesc.
- Ce fac eu cu acest pistol? Ai idee?
- Tragi, îi împuști pe cei care te supără.
- Greșit, de când îl am, m-au supărat foarte mulți, dar n-am împușcat pe nimeni, voi trage primul foc atunci când viața sau integritatea ta vor fi în pericol, înțelegi? Asta-i important, să-nțelegi că nu-l voi folosi decât atunci când va fi absolut necesar, când noi vom fi în pericol. Ai înțeles? Primul efect al unei arme este intimidarea și renunțarea, pe asta mizez și pentru mine nu există altă cale.

...- când l-au răsturnat, am crezut că s-a terminat, știam că trebuie să sun la 112 dar nu reușeam să formez, îmi tremurau atât de tare mâinile încât nu nimeream tastele. Am renunțat și m-am aruncat lângă el, zăcea pe-o parte cu fruntea și obrazul pline de sânge, gemând ușor, căderea a fost brutală, declanșată cu o lovitură de picior în umărul lui, reacție nervoasă a Buldozerului negricios la amenințările, dar mai ales la tonul cu care erau spuse acele amenințări, rostite calm, imperturbabil, de fapt avertizări să renunțe la planul lor criminal, să-și vadă de drum, - altfel ce? - altfel veți fi obligați! - vai ce ne-am speriat, vierme, ia de aici, râmă, sapă o gaură și ascunde-te! L-am întors pe spate, dar n-am apucat să vorbesc cu el că m-am trezit apucată de sub brațe și târâtă către o mașină parcată la vreo zece metri, țipam disperată după ajutor, strigătul lui mi-a acoperit vocea:
- Țigan împuțit! Unde fugi, maimuțoiule?
M-au lăsat amândoi, am căzut în palme și genunchi, întorcându-mă foarte repede către el, mai speriată decât înainte.
- Nu te ridica! a strigat grăbit, apoi am auzit o pocnitură de pistol, printr-un efort uriaș al mușchilor abdominali se ridicase în șezut, cu mâna stângă se sprijinea pe pământ, să nu se răstoarne, iar cu dreapta a tras un prim foc, care l-a pus la pământ pe buldozer, urla ca un animal rănit cu palmele la ochi:
- Mi-ai scos ochiul, nenorocitule, te omor schilodule, te tai în bucăți... striga negriciosul încercând să se ridice.
Celălalt, speriat la vederea sângelui care-i șiroia printre degete, s-a-ntors să fugă la mașină, - crezi că noi n-avem? Avem și noi, te sparg, viteazule!
Am mai auzit două pocnete care l-au culcat și pe el, cu palmele la ceafă.
- Care se ridică e mort, golanilor! Hai și sună la poliție!
- Ți-am spus să nu te ridici, nenorocitule! i-a strigat după ce, al doilea foc tras asupra feței, în timp ce se ridica, l-a nimerit în buza de jos, zdrobindu-i-o de propriii dinți și trimițându-l din nou la pământ. Rămâi acolo, îți scot și celălalt ochi!
Am reușit să sun, le-am spus pe scurt ce s-a întâmplat, indicându-le și locul în care eram, solicitând și asistență medicală, apoi, la îndemnul lui, am făcut cu telefonul vreo zece poze din unghiuri diferite cu el în șezut, căruciorul răsturnat, cei doi nemernici întinși pe asfalt, între timp a mai tras două focuri, câte unul în fiecare când încercau să se ridice, pe amândoi nimerindu-i în gât, ambele episoade fiind înregistrate în telefon.
- Până vine poliția, nu pleacă nimeni! Ridică-mi te rog căruciorul să mă reazem de el, mi-a amorțit mâna! Să nu spui nimic de pozele făcute!
...- cum să știi ce trebuie făcut într-o situație care mie mi se părea foarte clară, foarte simplă, ușor de descifrat, dar care, din pricina relei credințe a celor doi polițiști, a relației vechi dintre ei și cei doi borfași, avea să devină un calvar.
- Eu merg la cei doi, tu du-te la bătrânul cu barbă, decizia corectă luată de doctorița și asistenta care însoțeau cele două salvări ajunse în teren, ca reacție la răspunsul meu privind existența a două persoane rănite, gândindu-mă la Buldozer și la Iona.
- Lăsați-l pe bătrân, mergeți la cel cu ochiul scos, bătrânul a tras cu arma.
- De ce nu verificați de ce a tras, faceți o cercetare adevărată, am strigat eu cu emoție și furie.
- Vezi-ți de treaba ta, femeie, mi-a aruncat enervat, polițistul.
- Doamnă, vă rog să-i acordați și lui primul ajutor! Țiganul acela l-a lovit cu bestialitate, i-a crăpat arcada și pometul, îl vedeți doar, de-aceea am cerut două salvări... și-atunci am observat că Iona filma tot și înregistra dialogul, asistenta s-a conformat venind lângă noi și examinându-i rănile.
- Eu vă curăț rănile, le dezinfectez, dar va trebui să mergeți la spital să vi se facă radiografii, se pare că sunt ceva oase sparte, după cum vă doare la atingere. Doamna a fost lovită și ea?