*
- Cu ce ai putea cuceri lumea toată?
- Niciodată nu vei putea cuceri o-ntreagă lume. Dar dacă insiști, îți voi răspunde astfel: jumătate îți va sta la picioare dacă îi vei zâmbi, cealaltă – dacă-i vei trage o palmă la momentul potrivit.
*
- Unde se grăbesc oamenii?
- Spre punctul în care vor ajunge ei înșiși să-și pună această întrebare.
*
- Există vreo asemănare între buni și răi?
- Aceea că atât unii cât și ceilalți vor să facă schimb de locuri. Dar nu pentru multă vreme.
*
- Rețeta fericirii?
- Experiența a demonstrat că oamenii sunt mai dispuși să testeze rețete proprii, căutând același rezultat, după metode diferite. Din câte știu, patentul n-a fost încă acordat.
*
- Există cale de mijloc?
- Da. Odată ce-ai apucat pe ea, cu jumătatea din tine care mai trăiește îți vezi cealaltă jumătate murind.
*
- Iubirea...Vorbește-mi de ea!
- Viața e mult prea scurtă pentru a ne irosi în povestiri de iubire. N-ar fi mai bine să iubim?
*
- E-adevărat că între femei și bărbați există multiple deosebiri?
- Pentru astfel de informații te trimit la statistici. Eu nu cunosc decât Femeia și Bărbatul. Și nu există-n lume alte două elemente mai deosebite, care să formeze împreună un tot atât de sublim.
*
- De ce ne amintim totdeauna cu drag de copilărie?
- Pentru că lumea privită prin ochi de copil este una ideală – nici un seism n-are puterea s-o zdruncine, nici o mocirlă harul s-o mânjească. În schimb, cea mai firavă rază de soare, o poate transforma într-un ocean de lumină.
*
- Adeseori încurcăm cărările. Cine-ar putea să ne călăuzească pe drumul bun?
- E simplu: întreabă-ți sufletul!
- Și dacă, totuși, mă duce pe unul greșit?
- Atunci înseamnă că e greșit doar după mintea ta. Sufletul nu dă greș niciodată, acolo Dumnezeu a strecurat esența divină. Restul s-ar putea obține și-n laborator.
*
- Dacă un prieten te dezamăgește, cum ai putea să-l pedepsești?
- Dacă un prieten te-a dezamăgit, poți fi sigur că și-a primit deja pedeapsa. Și-a aplicat-o singur în chiar clipa în care ți-a dat lovitura. Tu ai auzit numai tunetul, dar fulgerul îl trăznise pe el dinainte.

*
- Până unde poți merge cu încrederea în oameni?
- Nu-ți rămâne decât să afli singur. Încearcă! Oricum, merită mai mult decât dacă i-ai cataloga dintru început.
*
- Ce crezi despre teoria care afirmă că Pământul e rotund?
- Până ce nu voi avea o alta viabilă, nu-mi rămâne decât să cred asta. Și-apoi, ce importanță ar avea pentru mine, dacă aflarea adevărului nu mi-ar putea schimba în vreun fel viața?
*
- Există totuși adevăruri incontestabile.
- Cine spune asta?
- Înțelepții.
- Și cine a hotărât că ei sunt înțelepți?
- Ceilalți...
- ... mai puțin înțelepți decât ei. Și-atunci cine-ai vrea să-i contrazică?
*
- Cum e mai bine, să te înalți pe munți de steril, sau să te afunzi scotocind după filonul de aur?
- Este alegerea ta. Dar ai grijă ce înțelegi prin „înălțare”! A! Și nu confunda aurul cu tinicheaua!
*
- La urma urmei, ce este viața?
- Imaginează-ți un drum pe care mergi într-un singur sens și doar o singură dată. Ai grijă ca urma pe care-o lași să nu rănească pașii nimănui care-ar veni după tine! Cu cât blândețea cu care calci va fi mai mare, cu-atât semnele trecerii tale se vor șterge mai greu. Și nu uita că nimic nu rămâne după noi, decât ceea ce am dăruit!