agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-03 | [This text should be read in romana] |
rAI-IAD
eÈ™ti mort! Telefonul sunase în disperare până să-l aud cu adevărat. Credeam că visez È™i nu înÈ›elegeam de ce nu se opreÈ™te. Ce tâmpit mă deranjează la ora asta? Ãștia nu au învățat să doarmă sau măcar să nu deranjeze oamenii la ore fantastice? -alo, da! -eÈ™ti mort. -poftim?! -eÈ™ti mort! -ha! ce glumă bună. nu trebuia să mă trezeÈ™ti doar pentru atât. da’ cu cine am onoarea? că nu vă recunosc vocea înfricoșătoare. -asta nu contează. eÈ™ti mort! -dacă ce? -eÈ™ti mort prostule, uită-te-n jur. -băga-mi-aÈ™. unde dracu sunt? băi, ce hal de glumă e asta, aÈ›i înnebunit! alo, domnu’ nu te supăra, da’ unde sunt? -eÈ™ti mort!! -e, pe măta. Arunc telefonul în furcă È™i-ncep să tremur. Asta nu se poate, m-a făcut un pachet de nervi. Și de dimineață, să fiu toată ziua întors pe dos. Ridic receptorul È™i încep să urlu ca un apucat, deÈ™i È™tiu că nu mă mai aude nimeni. -È›inem legătura bulangiule. pardon, domnu’ însărcinat cu moartea. Un rânjet grotesc se aude de la celălalt capăt, care nu È™tiu unde se poate afla. De abia acum mi-a închis telefonul. Adică... Ce căcat! Cum naiba am ajuns aici? Nu, e un vis. Gata, închid ochii È™i îmi trece, s-a dus, s-a dus, sunt doar mahmur. Aseară m-am îmbătat prea rău, le-am amestecat. Acum mi-a trecut, o să mă trezesc. Gata! Nu se poate, nu, È›igările sunt devină. O să mă las È™i de astea È™i de băutură. ÃŽnchid ochii È™i-mi imaginez patul meu moale, eu dorm în patul meu, în camera mea, în casa mea, în cartierul meu. Ce bine e! Trag aerul uÈ™or pe nas, cum miroÈ™i o floare, expir. Cu aerul dat afară uÈ™or È›in un fulg în faÈ›a mea. Ei! Ce se vede? Rahat. Nu mai suport, nu mai pot. Și unde naiba sunt? (după ceva timp de gândire mi se aprinde beculeÈ›ul) A! m-am prins, să vezi c-am ajuns în rai. Daaa, eu sunt acum în R A I. Sigur, normal: flori, multe flori, prea multe flori, iarbă verde- de acasă, copaci. A, uite È™i un râu susurător. Ce frumos! Și toate astea numai pentru mine! Logic, dacă merit, mi se pare absolut normal. Eu marele...Dar nu era nevoie de atâta deranj. Vă mulÈ›umesc! Un rai cum își doreÈ™te orice om: cu verdeață, soare, liniÈ™te. Ai timp să dormi, să meditezi- acum chiar poÈ›i să meditezi la nemurirea sufletului, sincer, ce altceva să faci?- faci ce vrei. Oare îți mai spui rugăciunea seara înainte de culcare? La asta nu s-a gândit nimeni până acum, dacă ajuns în rai te mai rogi, mai faci fapte bune. Ei! asta e bună, trebuie să recunoaÈ™teÈ›i că sunt un mare gânditor. Nu, nu în viață; nu se mai spune aÈ™a, un mare gânditor È™i atât. Sunt, deci exist. Da’ femei, nu sunt pe aici; alÈ›i oameni, animale? Adevărul e că în locul ăsta unde mă aflu eu e cam pustiu. Te pomeneÈ™ti că am avut rezervaÈ›ie. MulÈ›umescu-È›i doamne c-ai avut grijă È™i de sufletul meu. Ia să vedem cum e pe aici pe la voi. Aha! am înÈ›eles nu am voie în stânga. Da-n dreapta.. se-nÈ›elege. Ei drăcie, ce aÈ›i pus aici, geamuri? Nu se sparg, deci nu sunt geamuri. Și atunci? Ok, am rezervaÈ›ie dar cu limite, ca în viață- libertate, libertate, da’ nu-mi da frate în cap. TotuÈ™i 5-6 metri lățime îmi ajung. ÃŽnsă râul meu susurător să vedem de unde curge. AÈ™adar să mergem. Uite măcar am voie să mă duc în față, am un râu lung: merg, am trecut de 10 metri sigur, merg, ce de mai merg aici. Pardon! Scuze, deci aici te termini È™i tu. De fapt tu nu te termini, eu nu mai pot continua drumul, tu mergi după dealu’ ăla È™i de acolo cine È™tie încotro te îndrepÈ›i. Tu eÈ™ti Râul Raiului. Treci probabil prin toate rezervaÈ›iile, doar suntem fiecare cu a lui, că eu unul nu prea am zărit alte fiinÈ›e pe aici. E bine, cred că o să mă obiÈ™nuiesc aici. Nu e ce îmi doream eu de la un rai, da’ lasă că merge È™i aÈ™a. Vorba vine ce-mi doream de la un rai, că eu nu-mi doream, pentru că nu am crezut c-o să ajung prin locuri d’astea, atât de râvnite. Haha, ce tare e asta: cum ar fi să vină unu, aÈ™a dintre rai È™i iad, undeva la mijloc, È™i să mă omoare ca să-mi ia locul? E tare, culmea culmilor: să te cerÈ›i, să te baÈ›i, să omori pentru un loc în rai. Nu, că eu oi fi normal, sunt complet nebun. La ce mă gândesc eu când sunt în rai. RAI. RAI. Raaai. rai. Rai-rai. Ra-ra-rai. Da. Ra-ra-rai. ra-ra-ra-ra-rai. Raaa-rai. ra-ra-ra-ra-RAI. Ooof-oof-of! -ce apă bună are izvorul meu! Þîr-țîr. Þîr-țîr-țîr-Þîr. Þîr-țîr. Þîr-țîr-țîr............ -alo! -acum vezi că eÈ™ti mort? cum È›i se pare? -minunat. nu vrei să vii È™i tu, te invit în camera mea. da’ apropo, tu cam cine eÈ™ti? aÈ™a dacă vrei să-mi spui, nu te oblig. -acum eÈ™ti mort, însă ai grijă, în zona ta se află un măr pădureÈ› È™i ar fi bine să nu te atingi de poamele lui. -ce drăguÈ› din partea ta! îmi vrei numai binele. -ai grijă!!! -ia să vezi È™i să nu crezi. dumneata, domnu’ însărcinat cu moartea, eÈ™ti chiar... nu-mi spune, numele tău este Dumnezeu. -ai grijă! -am ghicit? zi-mi, am ghicit? -__________ -mulÈ›umesc pentru răspuns. eÈ™ti tare politicos, n-am ce zice. ai citit È™i tu codul bunelor maniere, nu-i aÈ™a? mie mi-a plăcut la nebunie, e cartea tinereÈ›ii mele. Bun, am înÈ›eles (cred!) ce era de înÈ›eles: eu sunt un fel de Adam, tu un fel de Dumnezeu È™i aici se află MÃRUL. Eu trebui să păcătuiesc È™i o să fiu dat afară din rai; sau nu trebuie? Cumva rescriu istoria, sunt într-un fel alesul care acum dă un exemplu omenirii. Dar È™tii am nevoie È™i de o Eva sau de mai multe, cum vrei tu. Am să aÈ™tept, am s-o aÈ™tept. ...................................................... Ok! Am aÈ™teptat destul, deja mi s-a făcut foame. Ãsta n-are fructe, nici ăsta, ghindele nu sunt favoritele mele, flori de castani nu mănânc nici mort È™i iată că am ajuns la mărul meu pădureÈ›. M-a aÈ™teptat toată ziua. Oare cât È›ine ziua aici? Parcă am stat un veac È™i nici urmă de apus. Interesant, încă un lucru la care nu prea se gândeÈ™te lumea; bine, că lumea nu se gândeÈ™te la multe. Eu gândeam uneori, cu pauze, dar gândeam; în special seara, când eram singur, era întuneric, liniÈ™te. Mă gândeam la viață, uneori la moarte, la viitor sau la străbunicii care-au prins războiul, la copiii mei, făceam călătorii imaginare, mă visam departe. De fapt poate nu gândeam, visam, aiuream. Pomul meu, mă aÈ™teptai? Se pare că sunt prins într-o cursă, ce È™mecherie murdară. EÈ™ti singurul pom cu fructe, ce pot să fac? Să È›in post, eventual negru. Nu are rost. Ai fructe foarte bune, sunt extrem de gustoase. Oricum la foamea mea nu mai contează foarte mult gustul, să fie ceva la burtă. Chiar, È›i s-a mai spus că ai fructe gustoase? Crengile astea miÈ™cate înseamnă „da†să înÈ›eleg. Sau... nu. Tu eÈ™ti pomul biblic, tu eÈ™ti vinovatul pentru suferinÈ›a oamenilor. Termină cu foÈ™nitul, nu te mai miÈ™ca, nu vezi că sunt obosit. Tu ne-ai alungat din rai, iudă. Idiotule, îți permiÈ›i să mă trânteÈ™ti la pământ, am să te tai, ai să mori, voi răzbuna întreaga seminÈ›ie omenească. Nu te apleca asupra mea păcătosule, iudă ce eÈ™ti, pleaaacăă. Tu ce cauÈ›i aici înveninatule? Pe mine nu mă muÈ™ti, nu te încolăci de piciorul meu, dă-te jos. Nu veni la gâtul meu, lasă-mi mărul în pace, e mărul de la Adam. Nuu, viperă! Nuu! Hîîî, hîî, hhhhh....... feM. Telefonul sunase de prea multe ori ca să-l mai suport. Buimac mă ridicai din iarba crudă în care adormisem. ÃŽncet, încet am reuÈ™it să ajung la telefonul ală blestemat. -da. alo. -văd că nu prea asculÈ›i ce È›i se spune. aÈ™a erai È™i când trăiai? -da’ ce acum sunt... acum sunt mort. aÈ™adar nu a fost nici o glumă, nici un vis, am murit de adevăratelea. petrecerea aia blestemată m-a ucis, dar nu-mi aduc aminte cum. -ooo! nu ai uitat de petrecere, e bine. bravos. -dar cum am murit? -lasă c-o să-È›i aminteÈ™ti tu cândva. toate la timpul lor. -adică tu Dumnezeul meu È™tii, în timp ce eu nu. sau nu vrei tu să-mi amintesc? -îți vei aminti. acum ascultă. -ce altceva să fac, doar m-am obiÈ™nuit. vă ascult majestate. -majestate! îmi place să È™tii. -cred È™i eu ce dracu. -șșșș! ai grijă! -da cunosc. să nu mănânc din mărul pădureÈ›, dar am făcut-o deja È™i probabil ai văzut È™i tu. de ce nu mai alungat ca pe un fiu nedemn ce sunt? -ai grijă! ce îți spun acum e valabil pentru toate zilele tale. să nu faci excese. orice tip de excese te vor doborî È™i va fi din ce în ce mai rău. fiecare faptă are răsplata ei. tu ai primit deja una pentru gestul tău. nu se È™tie cât vei rămâne în locurile astea. de intrat ai intrat, însă cât vei rămâne vom vedea. È™i, nu uita de mine. -am înÈ›eles Domnule. nu excese. după faptă È™i răsplată, eu am primit-o. È™i n-o să uit de tine, am să-È›i mai dau un bip din când în când, poate mă suni. -ai grijă! -ai grijă, ai grijă. o să am grijă că nu sunt.. pe mâine -sau poate, nu. -bine cum vrei tu. ciao. Stresant om. Credeam că în rai stai È™i tu liniÈ™tit ca omu’, ca omul obosit după o viață ca naiba. Nu înÈ›eleg, vrea să mă È›ină cu tot dinadinsul aici. Oare s-a gândit că nu e locul meu în rai? Sigur eu am sărit peste judecată sau pila mea (care e, nu È™tiu) a funcÈ›ionat foarte bine. Ce înseamnă să È™tii unde să bagi banu’ sau o vorbă bună. Nu înÈ›eleg de ce mă plâng, din moment ce o duc bine. Sunt prea corect, din cauza asta am ajuns aici. Sunt prea corect È™i aÈ™a am fost toată viaÈ›a mea. Eu mă credeam prea... omul are È™i părÈ›ile lui bune, nu? Fiecare are ceva. Eu spre exemplu, sunt corect È™i pentru asta îmi merit locul. Ce moale e canapeaua asta! Dacă am stat în iarbă mă cam doare spatele. Cred că mai trag un pui de somn până un alta, să fiu odihnit cum trebuie. Poate îmi fac È™i o baie în Râul Raiului, să mă curățesc de toate. Hopa! ia te uită ce avem aici. Deodată s-a populat locul meu, până mai ieri pustiu. Asta e răsplata Doamne? Că dacă e aÈ™a, să tot încalc reguli. Ah, ce minunății mi-ai dat! Mersi mult, încă o dată, nu trebuia atâta deranj pentru mine. Atâtea fete frumoase nu am văzut în viaÈ›a mea. Auzi, da’ sunt vii, că nu prea miÈ™că? Le-ai pus să stea ca pomii plini cu fructe. Adevărul e că sunt îmbelÈ™ugate. Hello! Tu trăieÈ™ti sau faci pe Daphne? Sper că nu sunteÈ›i toate înrădăcinate, ce dumnezeu! Bună, mă bucur să te cunosc. E bine că e cald afară È™i nu îți e frig. Oricum vă dădeam eu hainele mele, da, ar trebui să le dau È™i eu jos. E mult mai bine aÈ™a. Nu È™tiam că e atât de bine să umbli gol. De ce n-am descoperit când eram în viață. Da’ niciodată nu e prea târziu. Și vouă vă place, nu-i aÈ™a? Ca-n primele zile după creaÈ›ie, suntem naturali, fără ascunziÈ™uri, se vede chiar tot. Tu de ce râzi, nu-mi stă bine aÈ™a sau sunt eu amuzant? ÃŽnÈ›eleg nu prea vorbiÈ›i voi, nu puteÈ›i, nu È™tiÈ›i, nu vreÈ›i sau cumva nu aveÈ›i voie, atunci e cu totul altceva. Tu eÈ™ti musulmancă? Nu te speria, dă-È›i baticul jos, eÈ™ti mai frumoasă fără el. Dacă nu vrei lasă-l, îți dă o aură de mister, mister fe-mi-nin. Știi, îmi aminteÈ™ti de o prietenă din copilărie. Era din Iordania È™i o chema Ma...Mah... Mahmira. Da, Mahmira o chema. N-am mai văzut-o de când aveam 10 ani. Era mai mare decât mine cu un an sau doi, nu-mi amintesc cu exactitate. Era frumuÈ™ică È™i mereu veselă, plină de viață. Of! Știi... cu ea am încercat prima dată să merg pe bicicletă. Ce frumos a fost! Ea mă È›inea È™i eu încercam să stau pe bicicletă. Era un BMX roz pe care-l cumpărase de curând. Ce chin să-mi È›in echilibrul. Nu cred c-am făcut nici doi paÈ™i, dar ne-am amuzat foarte tare. Ea râdea de mine, eu râdeam de râsul ei. Da. Oare cum o duce acum Mahmira mea? Nici nu È™tiu dacă s-a întors în Iordania. Ea, nu prea cred că-È™i mai aduce aminte de mine. A fost È™i s-a dus, am fost È™i m-am dus. Eu unul m-am dus de tot. Dar voi nu aveÈ›i de gând să vă miÈ™caÈ›i? Asta e făcută ca să mă zgârii pe ochi, e răsplata mea pentru că am mâncat din mărul ală nenorocit. Nu È™tiu cum o să rezist eu cu voi aici că doar nu sunt din hârtie È™i nici nu plouă. Ce faci salcia mea pletoasă, îți e bine lângă râu? Nu te supăra a fost un compliment. Oricum aici lângă râu, aplecată cu păru-È›i blond peste apa sinceră, arăți precum o salcie. Salcia nu are nimic rău, din contră, mie chiar îmi place. Nu vrei să te uiÈ›i la mine. Sper că nu te-ai uitat în apă È™i te-ai îndrăgostit de chipul tău blond, pentru că È™i eu m-am îndrăgostit de tine È™i ar fi păcat să nu ne iubim. Ce înseamnă asta? Ce e cu vuietul ăsta îngrozitor, de unde vine? Aaa, nu, o să se reverse râul. Salcia mea pleacă de acolo, vino lângă mine, vei fi inundată. Cine È™tie ce se întâmplă în râu sau sub noi. Vecini noÈ™trii de jos sunt diavolii? Că dacă e aÈ™a au venit după mine, vouă nu vă fac nimic, nu vă fie frică. Păcat că nu ne-am cunoscut mai bine, să ajungem să È›inem unii la alÈ›ii, să ne iubim. Da, să ne iubim. Poftim!! Voi aÈ›i făcut zgomotul ăsta îngrozitor? Voi sirenele râului meu, aÈ›i intrat în... în forță. Mă speriasem puÈ›in căci nu credeam să iasă asfel de minunății din apă. Dar mai încet vă rog, nu săriÈ›i aÈ™a pe mine că eu sunt timid. Și eu te plac, È™i pe tine, da, dar pe rând. Nu ne aÈ™ezăm È™i noi pe canapea, să mai vorbim câte ceva, un preludiu, o chestie? Ok, am înÈ›eles vă place iarba, vreÈ›i să simÈ›iÈ›i răsuflarea pământului, să respiraÈ›i în acelaÈ™i timp cu el. Bine mă supun, fac ce doriÈ›i voi. Dacă vrei să ne aÈ™ezăm, ne aÈ™ezăm. Și tu vrei, ce uÈ™oară eÈ™ti, nici nu te simt. A trecut ceva timp de când nu s-au mai aruncat aÈ™a fetele pe mine. Presimt că ne vom înÈ›elege foarte bine. Numai una È™i una, È™i toate numai pentru mine. Cine ar fi visat la asemenea cuceriri? Mă faceÈ›i să regret că nu am murit mai devreme, pentru voi oricine ar vrea să moară. E bine, da, mă simt bine. Și tu? Și eu. O să fie o zi memorabilă cu asemenea femei lângă mine, pe mine, toate pentru mine. Doar împăraÈ›ii romani au avut parte de astfel de priveliÈ™ti, cotropiÈ›i de plăceri irezistibile. Acum îi înÈ›eleg. Cum să nu trăieÈ™ti doar în plăceri fizice dacă te simÈ›i atât de bine? Ei È™tiau să aprecieze carnea È™i bine făceau. ÃŽnconjuraÈ›i de carne: la masă, în pat (sau pe jos nu mai conta), pe stradă, în ferme. Sigur că exista un cult al cărnii, nu degeaba erau femeile îmbelÈ™ugate în acele vremuri contestate de unii pentru depravarea la care se ajunsese. Dar nu se ajunsese atunci, depravarea exista înainte de naÈ™terea lor È™i există È™i azi È™i nu se va termina niciodată. Poate noi suntem mai rău decât ei, dar nu vom recunoaÈ™te asta normal. Cât vă iubesc pe toate. Da, nu e o glumă vă iubesc. Pot să È™i strig: vă iubesc. Da, vă iubesc cum nu am È™tiut să iubesc până acum. Ochii verzi de sub vălul roÈ™u al musulmancei urmăreau întreaga scenă. Se uita cu un fel de... dorință, de invidie, ce-i făceau ochii să sclipească de viaÈ›a ce clocotea în ea. ÃŽl urmărea neîncetat pe nefericitul fericit de atâtea femei, de trupuri abătute asupra lui ca o ploaie aÈ™teptată cu sete de pământul crăpat. Ar fi vrut să se miÈ™te, dar nu era ea aleasa, rolul ei era altul. Ea nu avea voie să facă parte din această compoziÈ›ie de trupuri, era un aluat de carne căruia nu putea să-i dea gust. Se frământau cu toÈ›ii cu plăcere, erau frământaÈ›i de pasiune. Ochii verzi nu-l scăpau nici un moment, se mirau, se bucurau, blestemau. SimÈ›ea un foc neîncetat ce-i ardea capul. Din această agonie în care intrase nu mai putea ieÈ™i, fusese năpădit de păcat. Se uită un moment în grădină, înspre râu È™i zări ochii aprinÈ™i care-l dureau. Ochii verzi îi zâmbeau cu viclenie. Vedea ceva dincolo de ei, dar nu își explica ce zăreÈ™te, de ce musulmanca atât de dragă îl urăște. Nu, nu putea să se uite la ea, era prea puternică, avea ceva necurat, nu se asorta cu întregul tablou. Totul era frumos, atâtea femei pentru el, atâta bunătate în ochii copacilor cu trup de femeie È™i ochii verzi îl urau, îi zâmbeau cu răutate. ÃŽl prinsese È™i nu-l ierta. Ce urma pentru el nu era tocmai bine, simÈ›ea capul tot mai greu, tot mai dureros. Ceafa în care fusese privit îl ardea. Doare, doare iubito. Ce ai făcut, ce È›i-am făcut? Nu mai pot lăsaÈ›i-mă, nu mai vreau, capul meu. Pleacă, m-am săturat de voi. Dacă toată plăcerea pe care mi-o oferiÈ›i, trebuie plătită cu asemenea durere, nu vă vreau. Cine este ea, ce mi-aÈ›i făcut? Descoperă-te, vreau să-È›i văd faÈ›a, să văd cine eÈ™ti. Auu, aoleu, nu mai rezist, simt că explodează; capul meu. De ce te uiÈ›i la mine, ia-È›i ochii de pe trupul meu. Unde-mi sunt hainele, vreau să mă îmbrac, vreau să plec. PlecaÈ›i È™i voi, nu mai staÈ›i aici, duceÈ›i-vă de unde aÈ›i venit. ÃŽnecaÈ›i-vă în apa voastră È™i luaÈ›i-o È™i pe ea. Ochii ăștia mă vor ucide, nu mai pot, nu mai rezist... îmi crapă capul, explodează, îl simt cum crapă. Ce mi-ai făcut?? De ochi voi muri, de ochii tăi. Au, nu se poate una ca asta m-ai deochiat. EÈ™ti un strigoi infect, care pune ochii pe ce își doreÈ™te È™i omoară. Omoară fără nici o dovadă că ei au făcut-o, sunteÈ›i criminalii perfecÈ›i, mai rău decât psihopaÈ›ii. Ochii tăi verzi, m-au, au, nu mai pot, m-au dorit? Puteai, puteai să spui, să strigi, să urli, să zbieri, numai să nu mă chinui aÈ™a. Așș, ce răsplată mi-ai dat doamne! Se poate ceva mai dureros după o plăcere..ah..chinuitoare. Prea multă plăcere, de ce atâta durere? Nu, nu se poate una ca asta, crapă, simt cum crapă, simt fisurile, simt vântul, simt, simt, SIMT. Doamne, s i m t! Tu de ce cânÈ›i? Taci! Sălciile nu cântă să È™tii, aÈ™a că te rog să încetezi. Nu mai rezist cu voi. Asta nu a fost răsplată, e un chin, È™i unul prea mare pentru un măr amărât. ÃŽmi era foame, înÈ›elegi, nu aveam ce să fac. Þi-ai bătut joc de mine, ai vrut să râzi È™i ai reuÈ™it. EÈ™ti mulÈ›umit, te simÈ›i mai fericit? Nici măcar nu am ton. Să nu zici că te-am uitat, eu te-am sunat, dar tu eÈ™ti ocupat. Cine È™tie poate înregistrezi acest spectacol, să râzi când ai tu chef. A, vezi că ai voie să-i arăți È™i sfântului Petru, dacă vreÈ›i să vă râdeÈ›i împreună. Tu nu auzi să taaaaaci? Vreau puÈ›ină liniÈ™te, atât îmi doresc: să fiu singur, să am liniÈ™te, să fiu fără voi, fără nimeni È™i nimic. Singur în camera mea, e prea mult? Ia-È›i ochii de pe mine! Taci! ÃŽncetaÈ›i pentru numele lui Dumnezeu, vă rog. LiniÈ™te! Atât vreau, liniÈ™te. E mult? Doamne dumnezeule, ăsta e rai? Capu’. Doare. Taci. Urlă. Tu!! Nu mai pot. Capul. Cântă. PlesneÈ™te. Mahmira!!! Mor. eXperiMENTAL Am ajuns în ghenă? (Băiatu’ de la dactilografiere, nu prea te-ai jucat cu DEXu la grădiniță, eu ziceam de ghenă adică iad, pentru că eu sunt în întuneric. Acum ai înÈ›eles? Ghenă cu doi de e, scrie să vedem. Gheenă. Ei, bravo aÈ™a mai merge. Să înÈ›eleagă oamenii ce trebuie. MulÈ›umesc, berea mai târziu după ce termini de scris.) AÈ™adar eu ori sunt în gheenă, ori s-a tăiat curentul în rai. Trebuia să fie È™i noapte, după zilele ale lungi cât pomana È›igănească noaptea asta o să am timp să mă gândesc la multe. Cum am ajuns pe canapea nu È™tiu, dar în schimb È™tiu că nu am fost sunat. Poate nu mai am telefon, ba nu uite-l aici lângă mine. Ciudat, îmi plăceau convorbirile cu dumnezeul meu, că doar a fost singurul cu care am vorbit în ultimele zile. Ce s-o fi întâmplat cu el de nu dă nici un semn de viață? Sper că nu s-a îmbolnăvit. Ia să îi dau eu un bip să vadă că mă gândesc la el, poate mă È™i sună înapoi. Văd că iar nu am ton, îmi pare rău. Auzi, dacă eÈ™ti răcit îți fac eu un ceai de mentă. Serios, atâta lucru pot să fac È™i eu pentru tine, ce naiba doar oameni suntem. Ce e cu lumina asta?(mă întorc pe canapea È™i cad ca un prostănac) Excelent am stins singura sursă de lumină. Lasă poate sunt întrerupătoare. Da de unde, camera asta n-are nici ușă, nici fereastră. Atunci pe unde dracu m-aÈ›i băgat. Dăștept băiat, cum fac cum nu fac, tot ce e mai rău la mine trage. Acum Gogule eÈ™ti în întuneric, ori că È›ii ochii deschiÈ™i, ori că nu, e acelaÈ™i negru în faÈ›a ochilor tăi de melc rătăcit. Stai că mi-a picat fisa: este noapte, o noapte lungă. Ce fac oamenii noaptea? Dorm normal. Asta face È™i dumnezeul meu, se odihneÈ™te după o zi grea È™i lungăăă. Cred că i-am mâncat ficaÈ›ii bietului om, bine că È™i lui îi place să se dea la glume. Nu-l mai deranjez până se face ziuă, îmi văd de treburile mele, că am la ce să meditez. ÃŽnsă puÈ›ină lumină nu mi-ar strica. Da, aprind lumânarea aia È™i cât mă È›ine mă È›ine. Era cam.. prin mijlocul camerei parcă.. È™i era pusă pe ceva mai sus, nu stătea pe podea. Ia să vedem dacă o găsim că n-o fi intrat în pământ. ÃŽncet, gata am găsit cutia pe care stătea. Ce e aici? Fir-aÈ™ al dracu’ cu norocul meu. Băga-mi-aÈ™... băi scoală-te naiba de aici. Ce dracu stai nene cu lumânarea pe tine ca pe mort. Ah, nu se poate, ăsta nu se face, e dus. Scoală bă de aici nu mai sta ca momâia. Voi încercaÈ›i să mă scoateÈ›i din minÈ›i dar nu vă merge, fir-aÈ›i ai dracu cu neamu’ vostru de bulangii. Nu o să reuÈ™iÈ›i că eu sunt fier rău, nu vă merge aÈ™a. Ce credeÈ›i că mă speriaÈ›i? Fac ceva pe voi È™i pe glumele voastre de cinci lei. SunteÈ›i niÈ™te câcaÈ›i asta sunteÈ›i, niÈ™te câ-caÈ›i, vă place? Am față de prost aÈ™a-i, ce aÈ›i zis: îi băgăm ăstuia un mort È™i ne uităm cum înnebuneÈ™te. Mai înregistrăm o casetă pentru colecÈ›ia noastră, că doar mai avem una în care ne batem joc de amărâtul ăsta. Auzi, my lord, p’asta poÈ›i s-o arăți la tot neamu tău nu numai lu’ sfântu petru. Vezi măcar să pui È™i tu niÈ™te afiÈ™e înainte să dai filmul în rai să se uite lumea. Nu de alta da’ poate e È™i vreun cunoscut de-al meu È™i e păcat să rateze ocazia. ÃŽntotdeauna mi s-a spus că am fire de artist, că È™tiu să joc teatru; dacă am È™i făcut, normal. De parcă voi ăștialaÈ›i nu jucaÈ›i teatru toată viaÈ›a voastră È™i chiar mai bine decât mine care am luat lecÈ›ii. RecunoaÈ™teÈ›i mă că sunteÈ›i niÈ™te prefăcuÈ›i. IpocriÈ›ilor, voi mai È™tiÈ›i adevărul adevărat despre voi, despre viaÈ›a voastră, despre ce simÈ›iÈ›i? Minciuna e starea voastră naturală, sunteÈ›i născuÈ›i cu ea, n-aveÈ›i ce face. Ãsta e adevărul: vă minÈ›iÈ›i colegii, prietenii, iubiÈ›ii-iubitele, părinÈ›ii È™i pe voi vă minÈ›iÈ›i cel mai tare. ÃŽn fiecare zi auzeam la TV: să fii sincer cu tine, cel mai important lucru e să te cunoÈ™ti pe tine. Nosce te ipsum. ÃŽmi venea să borăsc. Știi ce înseamnă aia să borăști, îmi venea să-mi scot maÈ›ele pe gură È™i să le spăl cu oÈ›et. Psihologi È™i parapsihologi, medici È™i ambulanÈ›e; cunoscători a tot È™i a toate, în primul rând se cunoÈ™teau pe ei bineînÈ›eles. JucaÈ›i-vă minciuna mai departe! Tu tot nu te-ai ridicat de aici? Băi râie, dacă nu te ridici acum să pleci, îmi e că mă enervez, È™i nu e bine că fac riduri. Să vină dracu cineva să-l ia p’ăsta din camera mea. Eu chiar îmi doream liniÈ™te. Nu că arătarea asta ar vorbi prea mult, da’ nu mă simt eu bine cu el lângă mine. Ia să mai încerc eu să sun, dacă îmi găsesc telefonul. Mă simt ca în copilărie când jucam „baba oarba†și bâjbâiam după ceilalÈ›i. Exact aÈ™a este acum, zici că sunt orb. -alo, cu doamne doamne al meu aÈ™ dori. e ocupat? am înÈ›eles nu vrea să vorbească cu mine. auziÈ›i, nu cumva doarme È™i nu vreÈ›i să-l deranjaÈ›i. spuneÈ›i că e urgent, am niÈ™te reclamaÈ›ii de făcut. nu doarme, înÈ›eleg e ocupat, mai are È™i alÈ›i nebuni. da, da. ok. mă treceÈ›i pe lista de aÈ™teptare. da, am È™i un mesaj: transmiteÈ›i-i următoarele. aveÈ›i pix? bine notaÈ›i: sunt EU È™i aÈ™ dori să vorbesc urgent cu el. da, EU, este de ajuns, mă È™tie. È™i dacă se poate să vină cât mai repede cineva să ia hoitul ăsta de aici, ar fi perfect. habar n-am, ce au È™i numere? ei, atunci al meu o fi 13 că tot am eu noroc. nu, dar este suficient să-i spuneÈ›i de mine. sunteÈ›i tare insistentă. eu mă aflu dragă doamnă sau domniÈ™oară- cum vă place?- domniÈ™oară, într-o cameră întunecată, neagră, în care nu văd nimic È™i pe nimeni. aÈ›i dedus că sunt singur în cameră, dar nu sunt. de unde È™tiu că este È™i altcineva cu mine? pentru că l-am simÈ›it, l-am atins dragă domniÈ™oară È™i e mort. de unde È™tiu că e mort? pentru că e rece È™i nu miÈ™că? aÈ›i înÈ›eles, mă bucur pentru dumneavoastră. cum vă spuneam camera mea e întunecată, fără geamuri È™i fără uÈ™i. cum de È™tiu? am aÈ™a un feeling, eu stau bine cu paranomalul dacă vă interesează. aÈ›i vrea să mă cunoaÈ™teÈ›i, am înÈ›elegut. eu însă nu vreau. nu mă crezi că am puteri d’astea. ok, dacă îți spun că am pipăit-o, mă crezi? nu, nu este o ea este un el, un mort. È™i nu vorbeam de mort, ci de cameră. aha, v-aÈ›i prins. nu mă întrebaÈ›i că vă spun eu de unde È™tiu că e un el, are barbă. vă amuzaÈ›i, sunt nostim, chiar haios. È™tii ceva? ce ar fi dacă È›i-ai târî curu’ ală mare de curvă de director È™i te-ai agăța de lustră. nu, nu iubire cu mâinile, cu gâtul. adică, iei o ață, un scaun, faci un laÈ›, îți bagi capu-n el- în laÈ› proast-o- È™i te arunci de pe scaun să vezi cât stai în aer. e miÈ™to, nu? încearcă să vezi dacă îți iese, deÈ™i nu prea cred că merge din prima la tine. înainte să laÈ™i mesajul pe care È›i l-am spus mai devreme. bine, mulÈ›umesc păpușă. te pup. Ce porcărie, în rai au voie È™i tâmpiÈ›ii. Mai bine că sunt singur È™i pot să stau liniÈ™tit, nu cu astfel de cretini. TotuÈ™i, nu a fost frumos ce-am zis, poate era retardată săraca. Și ăsta tot aici a rămas. Of, vai de viaÈ›a È™i de moartea mea. Rămân aÈ™a pe întuneric, n-are rost să prăpădesc lumânarea că nu se È™tie când am nevoie de ea. Se cam lasă frigul. E foarte răcoare lângă chestia asta. Sper că nu e de la el, că doar nu e pe post de frigider. Nu da’ chiar aÈ™a e, îhî, e rece cutia pe care stă ăsta. Să nu răcească săracul om. Auzi? Băiatu’, întoarce-te pe partea cealaltă că sforăi È™i nu pot să adorm, eu sunt destul de obosit. Nu te supăra, a fost o glumă. Gata, ai grijă să nu te răceÈ™ti mai rău. ÃŽn ce hal am ajuns, să glumesc cu morÈ›ii. Dar nu e o glumă, chiar e mort tipul. Eu ce să zic acum: să-i fie țărâna uÈ™oară È™i bolovanii grei. Păcat de el că nu a fost înmormântat, măcar atâta lucru se putea face È™i pentru bietul om. Uite s-a chinuit o viață întreagă, a È›inut o familie, a muncit de dimineaÈ›a până seara, a plătit taxe È™i impozite È™i acum când a murit e aruncat la unu în cameră să facă pe sperietoarea. Măcar pentru morÈ›i să existe puÈ›in respect, că în rest s-a cam spălat la oamenii din zilele noastre. Din cauza asta îmi plăceau mie țăranii, au o formă de bun simÈ›, înnăscut parcă, È™i nu te fac să te simÈ›i prost niciodată chiar dacă tu eÈ™ti cam prostuÈ› din fire. Eu nu aÈ™ putea oare să-l îngrop? O faptă bună nu strică nici în rai. Of, nu se poate e numai ciment în camera asta. Atunci să fac cumva să se simtă bine, să nu bântuie prin zonă nu de alta. Cum se povesteÈ™te de sufletele morÈ›ilor întoarse pentru că le-au fost furate la spital diferite organe fără voia lor. Și în momentul de față nu îmi doresc astfel de întâlniri de gradul doi-trei. Ce ar fi să-l aÈ™ez pe canapea? Da, e uÈ™or de zis, însă el e greu de cărat. Doamne, niciodată n-am crezut că cineva poate să fie atât de greu. Ce înseamnă să nu mai ai suflet! Uff, am ajuns, hopa sus. Unu, doi, trei È™i... Bravo, ne descurcăm noi ce dumnezeu. Te acopăr cu pătura È™i te poÈ›i considera îngropat. Doamne dumnezeul nostru, primeÈ™te alături de tine sufletul robului tău (acum să-È›i zici numele) prea repede plecat dintre noi către cele sfinte. OdihneÈ™te-l pe el doamne în împărăția ta către care l-ai chemat. PrimeÈ™te rugăcinile noastre È™i lasă-i sufletul să zburde prin grădina raiului. Doaaamnneeee mi-lu-ieeeÈ™tee. Doamne miluieÈ™te, doamne miluieÈ™te, doamne miluieÈ™te. ÃŽn numele tatălui È™i al fiului È™i al sfântului duh, acum È™i pururea È™i în vecii vecilor. Amin. Dumnezeu să-l aibă-n grijă, căci noi nu mai putem să facem nimic pentru el. Greu È™i obositor, vocea mea nu e învățată cu asemenea concerte. Măcar de acum sărmanul se poate odihni în pace. Ce era atât de greu să-i facă o groapă de un metru È™i o amărâtă de slujbă? Dar unde nu e bunăvoință nu se face nimic. Interesant e cum a murit: a fost ucis sau a murit de moarte bună? Și în cazul meu este la fel de interesant, dacă nu chiar mai... la asta nu m-am gândit până acum. ÃŽn cazul în care am fost ucis, ceea ce nu este tocmai plăcut, ar trebui să rămână niÈ™te urme presupun: o gaură, o tăietură, mâini tăiate, ceva în genu’. Chiar aÈ™a, eu cum am murit? Sigur nu de bunăvoie, nu prea-mi vine să cred că o moarte naturală m-a adus aici, nu aÈ™ fi avut din ce cauză să mor atât de tânăr. Iar când mă gândesc la a doua variantă nu mă simt tocmai bine. Cel puÈ›in să fi fost un accident. ÃŽnsă dacă am fost... nu, nu avea de ce să se întâmple asta. Și în plus ultima scenă din viață pe care o È›in minte este petrecerea, mă simÈ›eam bine, beam, dansam, eram ok. ÃŽn fine e destul de straniu să nu-È›i aminteÈ™ti cum ai murit, e ultima scenă a vieÈ›ii noastre. Adică mie unul mi se pare destul de importantă, nu e un lucru de neglijat. Oare mie mi s-a făcut slujbă de înmormântare sau am rămas în aer? Poate din cauza asta sunt atât de agitat È™i de nemulÈ›umit cu tot ce-am găsit în locurile astea. Doamne dumnezeule, odihneÈ™te sufletul robului tău (adică EU) în locurile cele mai bune pe care le ai tu în împărăția ta cea mare. PrimeÈ™te-l la sânul tău pe acest păcătos incurabil, dar cu un suflet incredibil de mare. Doamne miluieÈ™te. ÃŽn numele tatălui È™i al fiului È™i al sfântului duh. Amin. MulÈ›umesc doamne pentru că m-ai ascultat. Dar nu cred că m-ar fi lăsat mama aÈ™a, numai să nu fi aflat încă ce s-a întâmplat cu mine. Sigur a făcut o slujbă cât de mică. Sărmana! Până acum m-am gândit numai la mine, însă ea cum s-o fi simÈ›ind? Și tata... sigur suferă È™i el, chiar mai mult, dar el nu arată niciodată, È™tie că trebuie să o sprijine pe mama. Săracii de ei! Mama, nu merita o suferință aÈ™a mare. Au făcut totul în viață pentru mine, iar în momentul ăsta au rămas pe dinafară, rostul lor în viață... Singuri, se au unul pe altul È™i atât, toată truda lor o să rămână... vântului. Cât de puÈ›in își doresc oamenii de la viață: un serviciu, o casă, o familie (neapărat copii, căci fără ei consideră că au trăit degeaba, de parcă aÈ™a ar trăi ei mai mult), o maÈ™ină È™i le ajunge. Se consideră împliniÈ›i doar cu atât, îți vine să crezi? ÃŽÈ™i cresc copiii, rămân cu vreo zece prieteni (în cazurile extrem de fericite în care au avut atâția) È™i cred că este de ajuns. Poate este de ajuns, dar prietenii vor muri, ei vor muri, copiii mai trăiesc încă puÈ›in, È™i nimeni nu-È™i mai aminteÈ™te de ei. Au trăit È™i au dispărut. Cine își aminteÈ™te de Popescu Dan, Margareta Pătrunjel, Gherghina Ion, după ce s-au dus dintre vii? Să fim realiÈ™ti, noi È™i amintirile noastre împreună, e bine dacă trăim peste o sută de ani. O sută din mii. Din cauza asta mulÈ›i vor să fie vedete de cinema, cântăreÈ›i, pictori, scriitori; conÈ™tient sau nu își doresc să trăiască mai mult decât ceilalÈ›i, să trăiască dincolo de moarte. Și eu am vrut să fiu actor, dar nu cred că aveam destul talent, însă eu mă bazam pe dorinÈ›a de a face teatru, pe plăcerea È™i dăruirea mea. Am încercat È™i scrisul, poezii mai mult sau mai puÈ›in reuÈ™ite de adolescent neformat, proze scurte, romane începute; dar cine te ajută în zilele noastre? Sincer, cine s-ar risca să publice un tânăr de 20 de ani, necunoscut, fără finanÈ›e, doar cu speranÈ›e? Eu poate aÈ™ face asta pentru că am trecut prin aÈ™a ceva, dar restul se gândesc exclusiv la bani. BineînÈ›eles că nu orice rimă chioară este poezie, însă când găseÈ™ti È™i niÈ™te idei în scrierile tinerilor se poate încerca. -sărăcuÈ›ul de tine. -mortul!!! -ba nu, viul. -ba da. ba da. ba da. ba da. da. da. da. eÈ™ti mort. eu È™tiu că tu eÈ™ti mort È™i aÈ™a trebuie să rămâi. -nnn.... -nu mă sperii. chiar dacă am halucinaÈ›ii, tot È™tiu că eÈ™ti mort. eÈ™ti mort. eÈ™ti mort. tu eÈ™ti mort, pentru că nu poÈ›i să te aperi. vezi, eu te strâng de gât È™i tu nu te aperi, pentru că eÈ™ti mort. aÈ™a ai fost È™i aÈ™a o să rămâi, MORT... da, mort. mai mort decât mine. eu te-am îngropat, te-am pipăit, te-am aranjat pe canapea È™i pe canapea o să stai. eu am văzut că nu erai viu. te pun la loc pe canapea È™i vei sta ca înainte cuminte acolo, fără să scoÈ›i o vorbă. gata. te-am aranjat, eÈ™ti frumos, stai confortabil. totul este ok. uite cât de bine îți stă pe canapeau mea. tu stai acolo, eu stau aici. Ceva nu este în regulă cu mine. Nu mi s-a întâmplat una ca asta niciodată. Am început să am vedenii È™i nu e deloc bine. Din cauza singurătății mai mult ca sigur că mi se întâmplă astfel de lucruri. Eu întotdeauna am fost un om echilibrat È™i aÈ™a voi rămâne. A fost o simplă părere, creierul meu este odihnit È™i imaginaÈ›ia începe să zburde veselă pe câmpii străine. Þîr-țîr. Þîr-țîr-țîr-Þîr. Þîr-țîr. Þîr-țîr-țîr-Þîr............ -alo, doamne te rog să mă scoÈ›i din camera asta, nu mai suport întunericul. nu mai vreau. -doamne doamne al tău probabil că este ocupat în aceste momente, însă eu îți mulÈ›umesc pentru prietenia adevărată de care ai dat dovadă... -prietenie! Aurel, tu eÈ™ti? -te rog să mă laÈ™i să termin. da, eu sunt. mai degrabă eram, căci datorită È›ie am reuÈ™it să nu mai trăiesc. am pariat cu cineva important că nu mă vei omorî, dar se pare că m-am înÈ™elat. nu m-ai ascultat, nici măcar vocea nu ai recunoscut-o, de parcă nu eram prieteni de o viață. aÈ™ fi putut să câștig atâtea lucruri, dacă nu mă omorai. È™i tu, È™i eu È™i părinÈ›ii noÈ™tri aveam de câștigat, dar nu a fost să fie. asta este. -poftim, ce aveam de câștigat? ce mai È™tii de familia mea? -nu contează. oricum acum au rămas două familii fără copii È™i cu multă durere. ai făcut ceva. -stai puÈ›in, Aurel, nu se poate să te fi omorât pe tine. singurul tip pe care l-am omorât era deja mort, înÈ›elegi? despre ce joc e vorba, cu cine ai pariat? - nu mai contează, mortul din camera ta eram eu. -cum nu contează? cum?? Aurel nu se poate una ca asta. Aurel ascultă-mă, nu închide. la dracu. Ce mizerie a fost È™i asta? Pariu dacă îl omor sau nu. Ãsta e pariu sau e un mod tâmpit de a te juca cu viaÈ›a ta? Nu se poate una ca asta, sigur este o înscenare. ÃŽncearcă să mă sperie, dar nu-i merge cu mine pentru că eu nu mă sperii È™i nu cred în astfel de chestii. Ai auzit? Eu nu mă sperii de jocuri dintr-astea de-a morÈ›ii È™i de-a vii. Cel mai bine e să aprind lumânarea È™i să mă liniÈ™tesc, a fost o glumă de la dumnezeul meu. Oricum el este foarte glumeÈ›, cred că-i place să-È™i bată joc de mine: mă avertizează să nu mănânc din măr È™i altceva comestibil nu găsesc, îmi dă femei pentru a mă chinui în mijlocul plăcerii È™i acum probabil că vroia să fac infarct. Dar nu È›i-a mers. Eu È›i-am spus că sunt piatră tare È™i nu m-ai crezut. Poate mi-ar trebui totuÈ™i puÈ›ină odihnă. ................................................................................................. Lumânarea am găsit-o, dar îmi trebuie un chibrit. Cu ce au aprins lumânarea mortului la început? Ooo, ce deÈ™tept sunt! Și nici nu am capul mare. Să-l căutăm pe colegul meu de cameră de o brichetă, poate că fuma. ToÈ›i tinerii din zilele noastre fumează, È™i eu fumam destul de mult. Uite mă, că era un om obiÈ™nuit sărmanul. Are È™i È›igările cu el, le-a nimerit la fix, eu nu am fumat de câteva zile bune. Ia să vedem... sunt de calitate. MulÈ›umesc băiatu’, m-ai salvat. ÃŽn curând mă apucau crizele È™i nu È™tiam de la ce sunt. Da, sunt convins că din lipsă de È›igări am început să am È™i halucinaÈ›iile ale groaznice. Să vorbesc la telefon cu Aurel! El săracu’ de abia o fi aflat de dispariÈ›ia mea, nu făcea el glume d’astea. Bine,eu nici nu m-am gândit la el în ultimul timp, nu È™tiu de ce m-a dus gândul tocmai la Aurel. Ce a fost a fost, ar fi mai înÈ›elept să-mi aprind lumânarea, că m-am săturat de întunericul ăsta morbid, È™i să aÈ™tept telefonul de la dumnezeu. Altceva nu văd ce a-È™i avea de făcut aici. Haide, aprinde-te odată nu mai fă figuri. Ce enervantă e! Na, că am reuÈ™it, nu te pui tu cu... mine. Lumânarea e destul de groasă, o să mă È›ină. Să vedem ce se găseÈ™te prin cămara mea. Nu Se Poate. AÈ™a ceva nu e posibil. Ah! Ah! DOAMNE!!! De ce îmi faci toate astea? De ce mie Doamne? Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă! Nu am vrut să-È›i fac una ca asta, crede-mă. Nu am fost conÈ™tient, am crezut că dorm, am crezut că am halucinaÈ›ii. Iartă-mă! Să-mi omor cel mai bun prieten. Este cea mai mare cruzime, sunt cel mai mare criminal. Nu, de fapt sunt un psihopat care nu a vrut să-È™i recunoască vina. Sunt un om care face rău. ÃŽntotdeauna am atras răul È™i toate rele au venit la mine. Din cauza asta mă uitam de mic la filme de groază, pentru a-mi satisface pofta de sânge. Am fost un criminal înnăscut, dar nu am avut ocazia să săvârÈ™esc crime. Probabil că nu m-aÈ™ fi oprit. Uite, nici acum nu mi-e frică de cadavrul lui, nici la început nu mi-a fost frică, deÈ™i am văzut că era mort, sau cel puÈ›in aÈ™a credeam. De ce nu îmi este frică? De ce nu strig, de ce nu urlu după ajutor? De ce nu îmi smulg părul din cap? De ce nu am leÈ™inat când l-am văzut sau să rămân mut, să fiu È™ocat? De ce? De ce nu mă... Poate asta am să fac. Poate asta È™i trebuie să fac. Să vedem dacă are cheile la el. Da le are la el. Și cum era normal are È™i un cuÈ›itaÈ™ pe inel. Este exact ce îmi trebuia mie: un cuÈ›it. Mă voi juca cu el, îl voi mângâia ca pe un È™arpe credincios È™i el mă va săruta. Asta vreau de la tine preÈ›iosul meu, să mă săruÈ›i. Să mă săruÈ›i cu toată dragostea ta, cum nu ai făcut până acum È™i cum nu o vei mai face niciodată. Uite cuÈ›itul, nu e cuÈ›itul. Să vedem dacă mă prinzi, nu o să fie atât de uÈ™or. Ce credeai tu? Uite cuÈ›itul, nu e cuÈ›itul. Uite cuÈ›itul. Ba nu e cuÈ›itul. Ba este cuÈ›itul. Ce îmi place să mă joc cu tine, preÈ›iosul meu! Uite-l, nu este el. Ba este cuÈ›itul. Nu m-ă prin-de, nu m-ă prin-de. Cine mă sărută? CuÈ›itul? Mă sărută, nu mă sărută. Mă sărută, nu mă sărută. Haide vino! Apropie-te de gâtul meu. AÈ™a, îți simt căldura. Tu simÈ›i căldura mea? SimÈ›i sângele meu? Gustă, gustă din el. Da, da, da! DAAA! process -cum pledezi? -nevinovat. -eÈ™ti sigur de răspunsul tău? nu uita că eu te văd pe tine È™i privirea ta nu este foarte sigură, puÈ›ină sinceritate cu tine n-ar strica. nu È™tiu dacă îți aminteÈ™ti, dar erai singur în cameră în momentul crimei. -nu sunt vinovat, a fost o înscenare, m-am apărat. -te-ai apărat È™i l-ai omorât. -nu... -l-ai omorât asta ai făcut; recunoaÈ™te eÈ™ti un criminal, ai omorât nu contează de ce. -tu eÈ™ti idiot sau ce nu înÈ›elegi? îmi părusei mai deÈ™tept la primele convorbiri. nu sunt vinovat. ce nebun crezi că ar fi făcut un asemenea lucru? tu È›i-ai fi omorât cel mai bun prieten? È™tiai că nu aÈ™ fi omorât pe nimeni niciodată, aÈ™a că mi-ai înscenat asta. -aproape adevărat. -ai făcut un experiment fiind conÈ™tient că unul dintre noi va avea de suferit. ăsta e singurul adevăr pe care îl cunosc. -ispită. -poftim? -ispită, nu înscenare. ai fost ispitit pentru a vedea unde îți este locul. -adică tu eÈ™ti de adevăratelea Dumnezeu? È™i eu mi-am bătut joc de tine până acum crezând că nu e adevărat, că e un joc. cât de prost am putut să fiu! -nu. Dumnezeu nu sunt, dar poÈ›i să-mi zici majestate, suna foarte bine când ai spus-o atunci. tu chiar crezi că lui Dumnezeu îi plac bătăile de cap? eu am fost pedepsit să vă ispitesc pe voi, iar el decide unde o să vă petreceÈ›i moartea. -adică tu eÈ™ti Diavolul? -numele nu contează: Dumnezeu-Diavol. ai observat că numele noastre încep cu aceeaÈ™i iniÈ›ială? cum È›i-am zis, majestate sună destul de bine. apropo, am primit mesajul de la tine. -mă bucur, majestate. -încet, nu te bucura prea tare pentru că biata fată care È›i-a răspuns s-a sinucis. È›i-a urmat sfatul È™i s-a spânzurat. ce părere ai de asta? -dacă era proastă n-a avut decât, nu este absolut deloc vina mea. -eÈ™ti de neînduplecat în dimineaÈ›a asta. te felicit că poÈ›i fi atât de rece, după o astfel de veste È™i la numai o zi de la uciderea celui mai bun prieten. ai putea să-mi fi secund, dar îmi este frică să nu-mi iei locul peste ceva timp. copilul meu este mai pămpălău decât tine, bravos. -dă-mi voie să nu mă simt tocmai măgulit, dar îți mulÈ›umesc pentru aprecierile atât de sincere pe care mi le-ai făcut. îți mulÈ›umesc. să fiu mai tare decât copilul lui scaraoschi! nu m-am străduit prea mult, dar uite că am reuÈ™it; talentul e de vină pentru asta. È™i, sentinÈ›a când ai de gând să o comunici? -de ce, te grăbeÈ™ti? eu m-am gândit că e destul timp, oricum după aia o să tot stai în acelaÈ™i loc o veÈ™nicie È™i pe cuvântul meu că nu e prea plăcut din câte am văzut. -nici viaÈ›a nu a fost prea plăcută, aÈ™a că sunt obiÈ™nuit. -poate să fie adevărat, însă È›i-a scăpat un lucru: viaÈ›a s-a terminat, ce urmează e fără sfârÈ™it. -am È™i eu o întrebare: de ce vorbim la telefon È™i nu te arăți, să discutăm ca doi prieteni la o bere? mi-ar plăcea să-È›i văd ochii atât de discutaÈ›i, să te privesc È™i să văd cum te înfierbântezi. s-au chinuit o grămadă de scriitori să te descrie, să-È›i surprindă ochii arzând, astfel încât trebuie să recunosc faptul că nu ar fi puÈ›in lucru să te cunosc în persoană. -nu are nici un rost È™i crede-mă că e mai bine să nu. -dar ai spus că sunt mai tare decât copilul tău, ceea ce înseamnă că... îți sunt drag. sunt sigur că nu se întâmplă foarte des ca tu să faci complimente morÈ›ilor. -nu, nu morÈ›ilor, ci sufletelor lor. -ok, sufletelor, oricui nu contează. ai înÈ›eles ce vreau să zic. -nu. -nu ai înÈ›eles? vroiam să spun... -nu, nu fac des, aproape deloc lucrul ăsta. tu ai fost foarte tare, atâta tot. -mersi. atunci nu înÈ›eleg de ce nu vorbim față în față. -pentru că e mai bine aÈ™a, nu insista. -pentru că e mai bine aÈ™a. sigur. îți mai aduci aminte? să am grijă!!! la ce dumnezeu să am grijă? -ai grijă să nu pui întrebări, cărora e mai bine să nu le afli răspunsul. ascultă, pentru că È™tiu ce scot pe gură, nu-mi zboară porumbeii de capul lor. răspunsul meu nu te va face să te simÈ›i mai bine. să schimbăm subiectul. poate ar fi mai indicat să-È›i aduc la cunoÈ™tiință sentinÈ›a. -parcă ai fi o babă pe care am întrebat-o cum e să faci sex. nu te eschiva pentru că nu mai sunt virgin, majestate. spune-mi de ce dracului nu te arăți? înÈ›elege că sunt extrem de călit È™i nu mă îngrozesc cu una cu două. m-am gândit în serile de nesomn la cum arătaÈ›i È™i tu È™i dumnezeu. -tocmai de asta, pentru că te-ai gândit. dar am să-È›i spun. -aÈ™a fii bărbat. -eu sunt în tine. -È™i ce mare lucru? din cauza asta ne È™i înÈ›elegem unul cu altul. -da, însă în tine... putea fi Dumnezeu. tu ai avut ocazia să alegi între noi, însă timpul tău nu a expirat, aÈ™a că gândeÈ™te-te bine. alege cu sufletul È™i opreÈ™te-te de la toate cuvintele fără rost, pentru că uneori vorbele pot să-È›i aducă necazuri. -ce diavol drăguÈ›! -încetează să te mai joci măcar atunci când este vorba de tine. -spuneai că ai sentinÈ›a. o dată ce este fixată nu am la ce să mă gândesc, înÈ›elegi? -eu înÈ›eleg, dar tu nu vrei să înÈ›elegi. păcat, am făcut tot ce am putut. -înseamnă că era de datoria ta să încerci să mă convingi că nu este bine. asta doar ca să ai un spor în plus la salariu. -nu, doar că te-am plăcut. un ultim secret: sentinÈ›a nu se È™tie până în ultima fracÈ›iune de secundă, un singur gând o poate schimba. -gracias. acum s-ar putea să È›i se taie din ore. sper că ai fost conÈ™tient? -mai conÈ™tient decât tine. -tu ai fi putut să fi înger păzitor, nu diavol. poÈ›i să te reprofilezi dacă te-ai săturat de munca la cazan, deÈ™i observ că nu petreci mult timp acolo. -nu. însă domnia ta are toate È™ansele să transpire pe lângă focuri. -o, perfect dacă sunt pe lângă focuri È™i nu sunt în cazane. -nu toÈ›i au aceeaÈ™i soartă. la cazane sunt cei din vremuri uitate È™i de dumnezeu, dar tu poÈ›i fi pârlit la foc mic până te usuci, după care eÈ™ti băgat în apă; È™i tot aÈ™a ne jucăm la nesfârÈ™it. ce părere ai, îmi aprobi planul de muncă? -este destul de bun, însă pentru mine cred că ar trebui să-È›i transpire mai mult fruntea È™i să faci ceva special. -nici o grijă mon senior, avem È™i distracÈ›ii noi special concepute pentru cei din secolul vostru. viciile s-au schimbat pe ici pe colo, astfel încât am adaptat servicile noastre pentru o cât mai mare eficacitate. nimeni până în momentul discuÈ›iei noastre nu s-a plâns de ele, fiecare plânge de altceva È™i singur. -sună promițător. de abia aÈ™tept să văd cu ochii mei. -plăcerea va fi de partea noastră. în ceea ce priveÈ™te văzutul cu ochii dumneavoastră, e posibil să fie un strop mai mult pe piele, dacă nu vă este cu supărare? -doamne fereÈ™te! încep să am emoÈ›ii. -destul de bine, dar indicat era să vi le păstraÈ›i pentru marele moment în care va fi pronunÈ›ată sentinÈ›a. -dacă tot a venit vorba de sentință, o poÈ›i dezvălui acum, o dată ce au venit È™i emoÈ›iile. să nu stau cu stresul pe cap. -într-adevăr o È™apcă era mai comodă. sentinÈ›a va veni în câteva momente. -vă sunt foarte recunoscător pentru atenÈ›ia pe care mi-aÈ›i acordat-o. -cu multă plăcere, oricum altă dată nu se mai poate. să aÈ™teptăm încă un moment. -sigur. -iată! cuvânt cu punct, sentinÈ›a: AI IADul. io Lumina asemănătoare cu cea a soarelui din insulele nelocuite îi luase ochii. Nu vedea decât alb în faÈ›a ochilor È™i mici steluÈ›e pocnitoare. Flăcările iadului îl luaseră prin surprindere È™i îl orbiseră. Ghemuit la podea se zvârcolea precum o omidă arsă de chibritul unui copil năstruÈ™nic. Palmele puse instinctiv la ochii nu îl mai puteau proteja. Târziu, poate prea târziu pentru salvare È™i mult prea trist. Ocazii irosite, ca de-a lungul întregii vieÈ›i. Și sigur că nu era decât începutul eternității. Tratat cum merita încă de la intrare, nu l-a uitat È™i nu i-a rezervat cazanele, era pedeapsa special concepută pentru el. Răcoarea unei umbre îl acoperi. Un bărbat fără chip se apropia de el. Era un om nu tare înalt, cu părul lung È™i uÈ™or ondulat. ÃŽmbrăcat cu un fel de sutană de culoarea nisipului. -iisuse! I se părea atât de familiar È™i nu È™tia de ce. Cine l-ar fi putut aÈ™tepta la intrarea în iad? ÃŽncerca să găsească un răspuns È™i nu reuÈ™ea. Ar fi trebuit să se simtă ruÈ™inat în faÈ›a lui? Era o călăuză spre adâncuri sau un înger venit să-l salveze? Dumnezeule! Ori imaginaÈ›ia lui o lua pe alte cărări ca de obicei ori i se pregătiseră numai lucruri excepÈ›ionale după moarte. -Iisus? Chipul bărbatului părea a ieÈ™i din lumina dureroasă cel acoperea. ÃŽi zări zâmbetul plin de bunătate È™i de iubire. CeaÈ›a care-l acoperise se dilua treptat È™i ochii negrii se uitau în ochii lui uimiÈ›i, uÈ™or speriaÈ›i, dar sfidători cum erau întotdeauna. -tu eÈ™ti Mântuitorul meu? pardon, Mântuitorul nostru, al tuturor? este de bine sau nu faptul că tu te afli aici cu mine? spune-mi cine eÈ™ti tu. Tăcere. -vorbeÈ™te! È™i tăcerea e un răspuns să È™tii. înseamnă da sau este adevărată povestea că ai fost un simplu om È™i că divinitatea ta a fost adăugată ulterior în Biblie de către biserică? ce armă bună de manipulat este credinÈ›a! atunci trebuie să-mi rectific ortografia, numele tău este isus simplu cu un singur „iâ€. dar nu înÈ›eleg un lucru: de ce te afli în locul ăsta rău famat? iadul a fost realizat pentru cei ca mine nu pentru un om cu bunătatea ta, plin de iubire pentru orice om. de ce nu zici nimic? spune da, nu, nu È™tiu, o porcărie, să È™tiu că mă auzi. dacă aÈ™a făceai È™i în timpul vieÈ›ii nu È™tiu pe cine converteai tu la creÈ™tinism, poate pe surzi. dar ce tot zic eu aici? dacă tu eÈ™ti cu mine în iad È™i nu ai fost fiul lui dumnezeu, dacă tu ai fost doar un alt om pe pământ (că doar ai existat, nu? am înÈ›eles că ăsta e un lucru sigur), eu în momentul de față aberez. da, bat câmpii cu graÈ›ie despre fapte pe care nu le-ai făcut, despre poveÈ™ti scrise pentru prostime. până la urmă poate nici nu ai fost un om bun È™i fraierii din viață cred în tine. de câte ori nu m-am gândit la dumnezeii care există în întreaga lume È™i în care diferiÈ›i oameni cred nebuneÈ™te. în care dintre ei să mă încred? cine îmi spune că o alegere sau alta este bună. dacă aleg un dumnezeu È™i nu este cel bun, cel adevărat se va supăra pe mine È™i voi ajunge în iad. dumnezeu e în mine È™i eu sunt în dumnezeu. dumnezeul din mine e cel mai bun, eu cred în el È™i el are încredere în mine. dumnezeul meu nu are nimic: nici rai, nici iad. mă are pe mine È™i eu îl am pe el, împreună vom merge în toate locurile. deÈ™i sunt în iad el este cu mine. -io, I-oan. -poftim? -Ioan, cel despre care s-a spus că are demoni. nu ai auzit oamenii hulindu-mă? -tu eÈ™ti Ioan Botezătorul, cel plin de duh sfânt, care a trăit în pustie? È™i de ce nu ai vorbit până acum? -nu am putut să-mi miÈ™c limba, căci mult am stat în pustie È™i vorba oamenilor aproape am uitat. eu am venit să îndrept calea Domnului. -adică È™i tu încerci să mă salvezi? s-a mai străduit cineva înaintea ta. până la urmă ce rost are atâta zbucium pentru unul ca mine? -nu ai ajuns să înÈ›elegi lucrarea Domnului. căci bucuria mare nu este când le vorbeÈ™ti celor cu credință în Dumnezeu, ci când reuÈ™eÈ™ti să-i convingi de lucrarea divină pe oamenii fără destulă iubire. È™i eu asta am făcut întreaga viață. dacă am reuÈ™it nu È™tiu eu, oamenii care L-au primit pe Dumnezeu sunt răspunsul. ai primit botezul întru iertarea păcatelor? -nu. -vino atunci să te botez întru numele Domnului. -cine a spus că-mi doresc să fiu unul din fii domnului tău. È™i în plus nu ai apă să mă botezi. -apa mea de băut este de ajuns È™i ar fi spre binele tău să fi botezat înainte de sfârÈ™it. -ce sfârÈ™it? nu are ce să mai fie după moarte È™i condamnare. -dar cine te-a condamnat? eÈ™ti sigur că ai murit È™i că asta e soarta ta? un botez în numele credinÈ›ei nu strică nimănui, prietene. -nu mai înÈ›eleg nimic: sunt sau nu mort? -Ioan!!! venim să te luăm, Ilie. -ar fi bine să te grăbeÈ™ti. -unde pleci Ioan? -într-un loc mai bun. ei râd, crezând că eu nu È™tiu ce mi s-a pregătit. de mult aÈ™teptam ziua asta. -unde te duc, ce vor să-È›i facă? -mult mai folositor ar fi să te botez. Cu mâini asprite de pământ binecuvântă. Apa înmuie părul fiarei È™i alunecă spre sufletul pustiu. Semnul crucii făcut cu iubire È™i credință sfârÈ™i procesiunea. -acum eÈ™ti într-adevăr prietenul meu. -gata, Ioan, s-au terminat zilele tale aici, vei merge într-un loc mai bun. -uită-te la profetul nostru, până È™i în temniță își continuă lucrarea. nu vrei să mă botezi È™i pe mine, fiu al lui Dumnezeu? -dacă inima ta vrea se poate, căci Dumnezeu îi iubeÈ™te pe toÈ›i. -l-ai auzit, gardian? vrea să mă boteze pe mine. hai ieÈ™i afară. È™i tu domnu’, ai fost căutat, dar n-am avut dispoziÈ›ia necesară să mă deplasez până la tine. -vei rămâne singurel. poate ai noroc să-È›i vină repede un coleg. bine că depinde acum È™i de coleg. È™edere plăcută pe mai departe. -apropo, uitasem. te-a mai căutat la telefon un domn tare supărat. te-am scos o dată, dar a doua oară nu cred că mai reuÈ™esc. oricum ar fi indicat să-È›i rezolvi problemele. la revederci. am să RÂD de voi -ciao. pe cât mai târziu. sau pe niciodată că e mai bine. Auzi, Ioan a stat lângă mine! M-a botezat deÈ™i È™tia ce fel de persoană sunt, sau poate nu sunt. Eu am visat până acum? Am fost bolnav È™i am aiurit sau întâlnirea a fost una fantasmagorică? Eu ar fi trebuit să fiu în iad, aveam loc rezervat acolo, È™i m-am trezit netam-nesam în locul ăsta întunecat È™i rece. Și am fost botezat cu atâta dragoste, fără să conteze sufletul meu chircit, ascuns de lumină. O picătură mică, necontrolată pocni în țărână. Un È™ir de o parte, un È™ir de alta se prelingeau cu grijă pe mâinile murdare, uÈ™or din părul umed spre coatele ascuÈ›ite. Apa sfinÈ›irii sale acum uda pământul fericirii, pământul îndoielii. -te-a mai căutat la telefon un domn tare supărat. Este adevărat, este cât se poate de adevărat. eu trebuia să fiu în iad. M-a căutat pentru că nu am ajuns. Sigur majestatea sa m-a căutat, altcineva nu avea cine. Ce vrea să însemne asta? Nu reuÈ™esc să mai înÈ›eleg nimic. Pentru ce tot tămbălăul ăsta fără rost? Pentru ce È™i pentru cine? De ce nu mă ascultă È™i pe mine cineva È™i nu pricepe că nu mă interesează să ajung în rai? Raiul sau iadul pentru mine nu reprezintă nimic, eu voi fi tot eu È™i într-o parte È™i în alta. Nu îmi pasă de astfel de lucruri, nu mă voi schimba nicăieri, sufletul îmi va rămâne acelaÈ™i. Era mai bine dacă muream È™i atât, să nu se mai întâmple nimic, să nu mai existe nimic. Sau poate o reîncarnare ar fi fost ceva. Până la urmă pentru ce să existe atâtea suflete când ar putea să fie câteva, sau mai multe, care să se recicleze de fiecare dată. -te-am scos o dată, dar a doua oară... să-È›i rezolvi problemele. la revederci. Din ce m-a scos el prima oară atât de important È™i de greu, încât acum, adică a doua oară nu o să mă mai poată scoate? Și nici nu a avut vreun motiv să mă ajute, nici măcar nu-l cunosc. M-a scos din iad È™i m-a adus aici? Și el a încercat să îmi ofere o a doua È™ansă È™i m-a adus alături de Ioan? Am impresia că fiinÈ›ele astea, că sigur nu sunt oameni normali, sunt înnebunite după bine, să facă bine. M-am săturat de voi È™i de binele vostru. -...un domn tare supărat. Ce am să-i zic dacă mă sună? Dacă o să mă caute în continuare? Trebuie să fac cumva È™i să scap de el. Nu mai suport atâția îngeri È™i diavoli; îngeri care-È›i fac bine È™i diavoli care râd de tine È™i parcă ar dori să-È›i facă È™i ei bine. De parcă eu n-am râs de ei. Ha ha! am râs de toÈ›i: de îngeri, de diavoli, de oameni, de lumea întreagă, de viață. Am râs de toÈ›i È™i de toate până am plesnit È™i am murit ca să râd mai departe. Nu m-aÈ›i învins, nu aÈ›i reuÈ™it cu toate că aÈ›i fi vrut voi. Și È™tiu ce am să fac de acum încolo. Am să râd de voi. Ha! Ha! Ha! Și am să scap de voi râzând. Căci am să scap de voi, singur am să... voi fi întotdeauna peste. Adio, mi-aÈ›i plăcut! O piatră zgronÈ›uroasă se freca puternic de piele. Se freca, se freca, se freca È™i sânge a început să curgă. Mâna cu piatră începu să tremure în timp ce a doua își vărsa viaÈ›a. Piatra trecu în cealaltă È™i plină de sânge începu să se frece de prima mână, de mâna întreagă. Sângele năvălea fierbinte, aburi ieÈ™eau din el, iar mâna freca cu ultimele puteri pielea. Din zgârieturi se ivi sânge, dar mâna freca nebună, freca cu lacrimi înroÈ™ite, frecă până nu mai avu ce. Mâinile se apropiară ca pentru o rugăciune, fură sărutate cu drag È™i se desfăcură, căzând pe pământul însetat. ViaÈ›a ieÈ™ea cu furie prin mâini, de parcă fusese întemniÈ›ată. Voalul gri ce-l învăluise la început, se transformă într-o mătase roÈ™ie din ce în ce mai grea. Cerul odată senin părea acum că fusese spălat în acelaÈ™i lighean cu rufele colorate. Era È™i roz È™i mov È™i galben, cu pete de orange. Cu soarele stând să cadă, era totuÈ™i luminat. ÃŽn marea de un roÈ™u tare se chinuia să nu se înece. NeÈ™tiind să înoate se zbătea cu groază. Din când în când lua o gură de apă roÈ™ie, sărată, fierbinte È™i o scuipa scârbit È™i se agita, vrând să trăiască. ÃŽi era silă, îi era groază, îi era milă chiar de el, care râdea de toÈ›i È™i de toate. Marea se potoli un pic È™i el plutea, nemaiputând să dea din mâini È™i din picioare. Obosise. Deodată apăru o plajă pe care se zărea ceva miÈ™când. Nisipul se apropia de el cu-ncetul È™i reuÈ™i să vadă un È›ap cam negru, cu un corn rupt È™i ochi ca de femeie vicleană, ce ademeneÈ™te, cheamă bărbaÈ›ii către ea doar cu o privire È™i un zâmbet cu multe înÈ›elesuri. La câțiva paÈ™i de È›ap stătea culcat un miel alb cu o privire de copil ce a încetat să plângă cu doar o secundă în urmă È™i acum ascultă cu atenÈ›ie ce îi spun cei mari È™i e pe cale să-È›i zâmbească cu o bucurie adevărată. Crezând că a scăpat începu să înoate către plajă È™i râse cu pofta salvării, dar marea auzind viaÈ›a își reluă zbuciumul. Cele două animale, trezite de vuietul mării sau de râsul lui neaÈ™teptat, nu au apucat decât să îți ciulească urechile È™i fură înghiÈ›ite de apă roÈ™ie, fierbinte. Tresări speriat, nu pentru el, pentru cele două animale ce-i dăduseră speranță. Văzând că apar la suprafață se îndreptă către ele cu gândul să le salveze, deÈ™i nici el nu mai putea să se salveze căci nu avea unde, pe ce uscat. Cu forÈ›e puÈ›ine se îndreptă către animale, dar È›apul È™i cu mielul nu mai erau aproape ca pe plaja visării È™i trebuia să alegă spre care se va duce. I-ar fi vrut pe amândoi, dar vedea că nu se putea un asemenea lucru. Trebuia să se decidă È™i cât mai repede pentru a reuÈ™i să ajungă măcar la unul dintre ei. Și È›apul È™i mielul aveau o privire care implora ajutorul È™i nu te puteai hotărî pe care să-l salvezi. Poate meritau amândoi, poate nici unul. Cu lacrmi în ochi È™i cu ultimele puteri ascunse prin colÈ›urile sufletului se îndreptă către miel È™i rosti cu respect, ca un soldat devotat: -Iartă-mă, majestate! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy