Cu o curiozitate puerila te-am rugat: Indica-mi! Arata-mi! Invata-ma! Educa-ma! Cît timp ma transform, umil prin rugaminti, nu te simti superioara dar totusi datoare? O ultima solutie, m-am indrumat spre schimbare intru totul, in ipostaza-ti favorabila. De nu ai fi adevarata cunoascatoare a lumii, m-as ascunde in spatele premonitiei, dar aceasta m-a indrumat. Nu e nevoie sa-ti reduci ritmul, pastreza-ti momentan rautatea ce iti acopera partial cunoasterea. Lasa-ma insa sa iti ajung țelul, sa-ti studiez zilnic puterile. Secunda in care luna se va intoarce din nou in momentul ei maxim vei plange aprins, slabiciunea iti va fi vizibila si nu vei mai fi nimic din ce ai fost. Toata aprecierea, toata frumusetea care ti-au fost acordate de opiniile tuturor vor deveni negura e in curand va disparea. Nu trebuie sa ma lasi in apropierea ta, nici pentru renasterea unui singur sentiment. Te-am uitat, insa tu ai invatat din nou sa fii om. Divinitatea ta, reprezentata prin femeia perfecta si fatala, ti-am furat-o! Numai o zeita ca tine poate fi asa naiva sa te arunci in necunoscut, sa aduci femeilor vechiul de mult apus...