De undeva, din spate, veneau aburi mohorâți cu gust de cetină. Parchetul scotea sunete bizare și lumina nu mai venea de nicăieri. Storurile o împiedicau să intre. Ar fi vrut să întindă mâna după țigările aruncate dezordonat pe masă, dar îi fu imposibil acest gest.
Oare unde se găsea? Nu știa să-și răspundă! Din tavan picurau ca dintr-o peșteră ciudată, sunete de rouă.
O carte zdrențuită îi sta pe genunchi. Ce-o fi căutând cartea acolo? O moleșeală bolnavă îi apăsa pleoapele. Adormise sau rămăsese de astă vară așa, la marginea patului?
Întinse mâna în față și apucă ceva. Își dădu seama că era o fotografie și începu să se dezmeticească.
Un fluture făcea zgomot la geam. Se întinse înapoi în pat încercând să-și amintească. Și deodată îi apăru în față ea.
Odaia se lumină brusc și un glas cunoscut îi deranjă visul. Vaporoasă ca un nor, ea dispăru. Unde se îndrepta? Spre lumină, desigur, părăsind încăperea aceea unde parchetul scotea sunete bizare și-un fluture besmetic făcea zgomot la geam.