mîngîi țeava pistolului ca pe clitorisul unei femei.
din cînd în cînd încleștez degetele aproape simt țeava cum se contractă de plăcere.
un pistol adevărat nu știu ce marcă dar nu contează.
miros cartușele îmi vine să le prizez mirosul lor iute mă face să strănut.

stranie povestea pistolului și cum a ajuns la mine. ca să vezi că în viață fiecare gest contează.
pe vremea cînd eram reporter am făcut un credit. nu-mi aduc aminte pentru ce n-am înțeles nimic din el îmi rămăsese un inel de logodnă pe care l-am amanetat și am dat de băut popii care ar fi trebuit să ajung după dorința bunicii. oricum luasem creditul pe din două cu un coleg. ăsta a plecat în irlanda și am rămas să achit ratele. în urmă cu cîteva zile m-am întîlnit cu el la un concurs. curios cum viața te adună și te scade tocmai de aia îmi spun să nu arunc niciun om.
bineînțeles n-am făcut mare brînză nici unul nici altul la concurs apoi am mers la o bere. în contul datoriei mi-a dat pistolul zicea că a costat două sute de lire nu știu dacă era adevărat.
hehe pînă la urmă dumnezeu chiar are grijă de toate dacă știi ce să-i ceri.

mîngîi țeava pistolului ca și cum aș trage de păr o femeie.
încerc să înțeleg cum am ajung aici.
îmi imaginez de o mie de ori cum e.
o fierbințeală ca atunci cînd mănînc fierbinte și arsura se urcă la creier.
ori un pocnet străin ca și cum nu mi s-ar întîmpla mie.

*

dacă aș avea norocul să însemn totul pentru cineva n-aș rata nicio ocazie. lucrurile sunt clare lumea se împarte în oameni care înseamnă totul și oameni pentru care primii înseamnă totul. în majoritatea timpului fac parte din a doua categorie.

singura constantă din viața mea e ziua de luni. totul începe cu o senzație de vomă la curtea de apel. parfumurile scumpe oamenii ăștia scrobiții cu ochii buhăiți mă fac să vomit. nu se poate spune că sunt punctual mă încurc tot timpul pe coridoare.
cînd ies afară mă așteaptă emilia. își face de treabă prin zona asta avea ceva de rezolvat la inspectorat se preface surprinsă prea multe coincidențe îmi spune trebuie să fie un semn. o simt vrea să creadă că viața e mai mult decît o înșiruire de zile.
îmi vine s-o iau în brațe ar încăpea în mine cu matizul ei cu tot.

avem cîteva ore de pierdut mergem în subway.
mă împinge în glumă pe scări o trag de păr îmi vine s-o mușc dar mi-e frică încă mă dor dinții de la ultima femeie.
regula e să nu vorbim de procese pentru că viața asta nu-mi aparține și nici despre emisiuni pentru că invitații ei sunt de rahat.
jim morrison urlă prin toți pereții.

îi spun că anul trecut pe vremea asta eram la munte. o săptămînă de zile m-am hrănit cu sex cu bacardi și lumînări.
îi mai spun că oamenii sunt niște monștri te ciopîrțesc te mănîncă te ascund în pămînt apoi te dezgroapă cînd nu mai au ce mînca.
ea îmi spune că zilele ei de naștere sunt de rahat de fiecare dată a părăsit-o unul iar acum de ziua ei se pronunță divorțul.
mă uit la ea gesturile ei vin firesc de parcă le-aș face eu.

la plecare o simt febrilă. nu știe să mă sărute. își plimbă limba pe buzele mele apoi se retrage speriată.

ajung acasă rutina mă feliază. pistolul bricheta cartela de interfon portofelul o fisă de cinci bani exact în ordinea asta stau înșirate frumos ca martorii unei execuții.