agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-19 | [This text should be read in romana] |
Zvacniri de poezie
1.Vrerea de a scrie ma aduce la o limita umilitoare.Fata de valurile frumos mirositoare ale ideilor rosiatice ca niste cirese furate de la urechiile copiilor,ideile mele sunt umilite.Pofta cuvintelor ma navaleste cu dragoste dar in imbratisarea ei imi crapa oasele ratiunii. 2.Cu o exagerare de jurnalist as putea gasi dramatizare in desfacutul vrejului de fasole.In sariturile gratioase ale boabelor din culcusul lor cald spre o lume infioratoare ce se sfarseste cand lingura le culege(pe boacele de fasole caci despre ele este vorba)din farfuria ciorbei si le duce catre gura ce-a exprimat atatea ganduri de-a lungul vietii.Printre muscaturile strasnice ale dintilor boaba alearga disperata cautand iesirea...nimeni nu scapa si..poc!a fost nemilos zdrobita de ultima masea plombata.Exista genii intre boabe.Una la multe milioane,care scapa dintre dintii infioratori si aluneca gratios pe gat.Atunci in locul ei,moare altcineva. 3.Emotia din fata omului legii a ajuns sa egaleze emotia treiului fizicii.In fata persoanelor care nu fac acordul subiect-predicat uiti de orice superioritate a ideilor pe care sigur ai avea-o si cobori mult sub nivelul lor,incercand sa le pastrezi falsa lor putere.Ei it hotarasc grosimea portofelului.Ei au legea trasa la xerox in buzunar.Ei isi fac cel mai bine meseria.Tu?Tu esti cel care ii ajuta sa.si faca bine meseria.Tot tu esti cel care le vei pata onestitatea si iubirea pentru munca lor luandu-le o sticla de suc la doi litri.Mesajul tau n-a fost inteles, ba mai rau ai facut sa creasca coruptia. 4.Linistea se izbeste de frunze.In cercul lor select frunzele izbite de liniste tremura si provoaca galagie.Galagia danseaza printre ele si se propaga de la copac la copac,apoi mangaie iarba,praful(pe care il si ridica in vartej).Galagia se rostogoleste si ajunge sa-mi mangaie fruntea si sa ma racoreasca in acelasi timp.Acum doua minute a inceput sa bata vantul. 5.Cafelei ii sta bine pe fata de masa alba.Si cafeaua este intr-o canita pe o farfurioara si nu direct pe fata de masa ,sub forma unei pete.Acolo ii sta bine ei.In contrastul culorilor si al curateniei.La cativa milimetri de albul impecabil se afla fiertura neagra a cafelei.Curatenia devine o stare.Si albul si negrul sunt la fel de curate.In conjunctura unui accident cele doua s-ar murdari una pe alta. 6.Importanta persoanei o face unghiuli de privire.In nevoia de materiale pentru ziar,redactorul m-a servit cu o prajitura si un suc in centrul orasului, lasandu-mi izul unei intalniri de afaceri.Atmosfera ma maturizase, obligandu-ma sa iau decizii in legatura cu ce scrisesem si ce trebuia sa public.De mica sunt obisnuita sa retin figuri(nu neaparat si nume)si la fel de obisnuita sunt sa nu fiu recunoscuta ca figura ci doar ca nume(asta datorita perioadei de crestere).Urcandu-ma in microbuz recunosc fata redactorului(nu neaparat si numele) si incerc sa-i caut privirea si sa-l salut in speranta ca-si va aminti de mine.Privirea m-a gasit insa m-am simtit in plina perioada de crestere caci nu m-a recunoscut. 7.Pana sa le inat constructia geometrica, umbrele au fost pentru mine echivalentul trecerii timpului.Inca de mica(mai mica decat sunt acum).De dimineata blocul cu patru etaje(al carui prim etaj era preferatul meu) lasa umbra( acum o pot numi purtata) in incinta.Atunci ma jucam la racoare.O umbra gri si rece ce se ingusta de la minut la minut si a carei plimbare ma fascina.In raport cu mersul ei cautam repere fixe.Pietrele erau cele mai bune caci umbra se ondula pe ele pana le lasa fierbinti in bataia soareleui.Umbra ne stabilea locul de joaca,ne stabilea teritoriul unde urma sa construim corturile(adevarate ateliere de croitorie a hainutelor de papusi).Anul acesta umbrele au luat forme mai serioase si chiar mai urate, ca toate lucrurile fascinante ale vietii."Umbrele" au constituit materia unui examen in cadrul materiei "Geometria formelor construite". 8.Chestia cu scufundatul mainii, a degetelor intr-un vas cu boabe am experimentat-o de mult.Nici nu mai stiu cand pentru prima data..Dupa ce am vazu-to in faza din film a capatat o alta valoare.Acum stiu ca nu sunt singura care o face.De la aparitia filmului incoace, toti vizionarii sai au incercat probabil.Mi s-a parut un secret furat.Un lucru banal despre care aveam impresia ca-l fac din lipsa de preocupare si aproape ca nici nu recunosteam ca-mi da o multumire...aproape sufleteasca.Insa acum e ceva de bine.Ceva ce dovedeste ca bucuria are voie sa vina din lucruri marunte.Intr-un fel ma bucur, intr-un fel ma doare ca toata lume aisi scufunda degetul in cutia cu pastile,mana in sacul cu seminte sau in ligheanul cu fasole.Toate boabele alea reci alearga printre degete si cu miile de trupuri iti fac masaj buricelor degetelor,printre degete,pe unghii si pe drumurile vietii si ale inimii din palma. 9.De cand pot provoca focul printr-o miscare mecanica,printr-o izbitura a unui bat de chibrit de propria cutie,aproape am uitat fascinatia unui foc in natura.Focul de pe malul lacului care necesita o aranjare logica a lemnelor ce-l aprindeau,sau focul ce ardea oricum cu niste paie uscate in gradina, te marcheaza intr-o anumita masura.Te bucura.Pare ceva primar, salbatic, pastrator de traditii.Te sperie.Oricand te poate depasi ca forta, iti poate scapa de sub control, te poate rani.Noapte in combinatie cu flacarile jucause sapa adanc in suflet, aducand discutii ce lumina zilei le-ar inhiba sigur, le-ar face mincinoase.E singurul caz cand lumina murdareste. 10.Sa fii privit ca un intrus nu e usor.Am stat in intersectie sa ma gandesc ce drum sa urmez.Pe cel ferit de ochii curiosi riscam sa fiu muscata de caini.Pe cel ales am fost muscata de priviri intrebatoare.Mi-am luat inima in dinti imaginandu-mi cum m-as privi eu de pe bancile improvizate di fata portii.Ca pe un alb sosit in triburi africane.Priveam doar praful drumului ce se catara(nebun si la randul lui intrebator ca oamenii) pe adidasi."Buna ziua" am spus in coltul gurii dupa ce am observat cu coada ochiului oamenii in varsta.Cate priviri ma urmareau!Simteam ca ma analizeaza pana la detaliul unghiilor si in momentul acela m-as fi intors si mi-as fi cerut scuze ca trec pe acolo. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy