Închid ochii las simțurile să mă cuprindă ca părul tău despletit. Winnetou spunea dacă vrei să iei urmele cuiva trebuie să închizi ochii și să înveți să asculți. Să miroși. Oricum ochii nu-s buni de nimic în întuneric.

*

Mi-am spart capul prima dată într-o toamnă. Bunicul cumpărase o căruță de lemne și le răsturnase în ogradă. Printre butuci găsisem un briceag elevețian. Mi-am făcut o cingătoare în care am înfipt brigeagul și o vargă apoi am bătut la poarta lui Narcis dușmanul meu de-o viață. L-am strigat de vreo cîteva ori n-a vrut să iasă. Am dat să plec atunci Narcis a aruncat peste poartă o cărămidă. Þeasta mi s-a strîns ca și cum ar fi vrut să se facă mică apoi a țîșnit un puhoi de sînge.


Peste cei mai mulți ani s-a abătut pîcla de toamnă. Mi-aș dori uneori varga și briceagul ăla elevețian să tai ceața și să văd clar lucrurile. Lucrurile mărunte cer gesturi mărunte.

*

De multe ori mi-am imaginat felul în care te dai cu parfum. Dacă te dai pe gît pe haine ori pe ceafă. Dacă te îmbraci grăbită ori dacă e dezordine în rucsacul tău. Nu? Fiecare femeie trebuie să poarte un rucasc așa cum șoferii au în mașină o trusă de prim ajutor.
De exemplu eu mă îmbrac foarte repede pentru că îmi cunosc foarte bine hainele. Știu dinainte cum și cît trebuie să arăt.

Gesturi mărunte. Mecanice. Mecanisme de umanizare.

*

Mă certasem cu frate-miu a pus mîna pe-o piatră și m-a lovit. Mi s-a umflat fruntea i-am zis atunci că pe-acolo o să-mi iasă creierul. De frică a început să apese frunte poate se dezumflă.
Mai erau și duminicile în care stăteam în poarta mănăstirii cu mîna întinsă tanti dă-mi și mie o bucată de colivă. De cele mai multe ori bătrînii mirosind a salcîm și a oaie ne luau cu ei în biserică și ne îndopau. Tot timpul m-am întrebat cum arată dumnezeul ortox ăla catolic nu mai avea niciun secret. Plimbam bomboanele în gură ne promiteam unul altuia că o s-o rugăm pe mama să ne facă ortodocși să mîncăm colivă.

*

Sunt momente în care imagini gusturi dureri vin peste tine de-a valma și te simți greu ca un burete îmbibat cu apă.
Cine-a spus că uitarea e un mecanism firesc al memoriei e un tîmpit. N-ar trebui să uităm nimic pentru că toate ne-au făcut ce suntem iar dacă uităm ce suntem cum dumnezeu o să redevenim noi.

*

Nu știu pe unde ești acum. Probabil ai ieșit cu sora ta o să te întorci cu hainele înghețate ai să le pui pe calorifer în bucătărie o să se facă apă pe gresie. Pînă și apa aia mi-e dragă pentru că a făcut parte din tine. În momentele de tandrețe îți spuneam că dau telefon la poliție să-i anunț că-mi lipsești de 24 de ore.

*

Astăzi nu mă gîndesc la oameni.

*

Dacă cineva îmi spune voi merge cu tine pînă la capătul lumii ori te-aș ține de mînă pînă și la toaletă nu-l cred. Eu nu sunt Mesia. Aș putea de exemplu să-l imit pe Thimoty Tidwell să-mi fabric un accent de ardelean ori bucureștean să-ți zic mi-am găsit scopul în viață. Militez pentru protejarea viței de vie a florilor de colț a urșilor grizly n-ar conta. Odată ce ți-ai găsit scopul nu mai exiști.

Eu nu sunt mesia. Sunt un om fără piele oamenii se adună în jurul meu ca studenții la medicină care studiază funcțiile vitale. Numai pulsații. De la mine să n-aștepți mai mult.