Tigani vechi si noi




Initial m-am speriat. Prea imi place muzica tiganeasca. O ascult de cate ori pot si ma farmeca de fiecare data. Reuseste sa ma scoata din momentele de proasta dispozitie, si le da culoare celor bune.
Dar aceste perspective m-au speriat. Daca am sange de tigan? Asa m-am intrebat. Asta inseamna ca sunt tigan? Si daca sunt, ce inseamna asta? O decadere din statutul social, pentru care m-am zbatut atata? Sau nu? Dar de fapt ce inseamna a fi tigan?
Asaltat de atatea ganduri m-am refugiat in fotoliu, si scufundat in el m-am detasat de lumea materiala din jur. Incet, incet am trecut in acea parte a realitatii unde circula doar idei fara forma. Unde simbolurile se tranforma continuu, capatand formele si intelesurile pe care Creatorul vrea sa ni le transmita.
In aceasta lume a fi tigan e un simbol de libertate. Aici a fi tigan inseamna a te sustrage unui model social static, insemna a imita vantul si apa ca mod de viata, a canta impreuna cu fruze bucuria vietii vremelnice, a dansa la lumina focului certituidinea mortii. Mai insemna intelepciunea de a pune valoare exacta a lucrurilor ; toate sunt trecatoare.
Doar prezentul e etern. Si el merita tot.
Revin in realitate. Suprapun imaginile si-mi dau seama ca informatiile de zi cu zi sunt diferite. A fi tigan in realitate anului 2008 in Romania inseamna un razboi pentru supravietuire cu o societate plina de iluzii calpe. Tot ce ai la dispozitie e a pacali pe cei ce se cred stapanii lumi. Si toate pentru ca societatea se teme de ei. De libertatea lor. Ii condamna dar nu ii elibereaza. I-a prins in captivitatea meschinariei unei lumi in care a avea buletin, e virtutea cea mare care iti dreptul sa platesti taxe si impozite.
Unde sunt vremurile in care puteau calatorii in toata lumea in carute de coviltir. Erau o satra. Ei, cai, ursi si alte fiinite ale lor, plus bucuria de a trai. Mergeau prin tari diferite ducand cu ei un iz de boemie in fiecare colt unde innoptau.
Dar cineva a vrut sa le puna taxa pe libertate, iar ei nu au acceptat de buna voie. Asa ca au preferat infierarea unei societati ridicole, au inceput sa caute prin gunoaie, sa fure, sa insele, sau orice le da iluzia ca o trag acestei societati.
In concluzie sunt un mic tigan. Un om care caut sa aud vantul prin frunze, si ma plimb prin ploaie fara umbrela doar pentru a ma simtii mai curat, care ma intind pe pamantul gol si adorm mai usor ca in pat, ce ma simt inghesuit intre patru pereti si caut tot timpul linia orizontului pentru a fi sigur ca nu au impozitat-o si astfel sa devina cu 16% mai mica. Cu siguranta am sange de tigan. Si ce bucurie e aceasta…………



AlMic