De câțiva ani buni, zi de zi, îl vizitau Muc cel Mic și Sfârcul Sânului Ei.

Indubitabil!

El și-o ținea băgată rău de tot pe mânecă, pentru că nu exista altă topografie. Muc cel Mic își asumase istoria sa controversată, iar Sfârcul Sânului Ei se obișnuise cu faptul că avea trei nume. El era un gangster ca toți gangsterii. Era un "american gangster" rău de tot și demn de tot respectul - noaptea dormea lângă ea, dar de culcat se culca cu altele... ziua-n amiaza mare.

După ora cinci, în fiecare zi, Muc cel Mic povestea una și aceeași poveste, adică își enunța veșnica lui nemulțumire. În rest era țicnit precum un înger: își smulgea părul, se dădea cu capul de toți pereții - atâția câți găsea în cale -, făcea cu grație pe nebunul, era liber, fericit și slobod la gură cu predeterminare.

Sfârcul Sânului Ei era plină de sine. Avea și de ce! Nici ea nu spunea ceva nou sub soare. Era prințesă, iar regatul era la picioarele ei. Spunea ca o placă de patefon: "Hello, I'm ar a women!". Nimic altceva. Doar, și numai, deviza asta a ei.

Venea, deși nu bea ceai!