Structura și compoziția nuvelei.
Semnificația mottourilor

Compozițional, nuvela respectă mai mult cerințele genului dramatic decât pe acele ale celui epic. Distingem în țesătura intimă a nuvelei două planuri. Unul anunță acțiunile lui Lăpușneanu în vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doilea oferă, la scenă deschisă, spectatorului desfășurarea faptelor. Credem că cel de-al doilea plan constituie esența dramatică a nuvelei.
Compoziția este de factură clasicistă: sobră, echilibrată, într-o arhitectonică organizată în patru capitole, fiecare purtând un motto care exprimă ideea substanței epice. Cele patru capitole urmează un echilibru clasic, căci alternează conflictele și procedeele de expunere sugerând echilibrul clasic al unei compoziții muzicale în care alternează ritmurile.
Nuvela are o structură simetrică și un echilibru solid atât în ceea ce privește ilustrarea evenimentelor, cât și în ceea ce privește psihologia și tragismul personajului, ceea ce-l determină pe Vasile Alecsandri să o numească un adevărat „cap de operă de stil energetic și de pictură dramatică”.
Mottourile reproduc, într-o formă ușor modificată, cronica lui Ureche și S. Dacălul, capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-vodă Lăpușneanu.
„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” – cuvintele aparțin lui Lăpușneanu, ca răspuns la îndemnul de a renunța la tronul Moldovei adresat lui de către boierii veniți să-l întâmpine. Se referă la conflictul, anunțat încă din expozițiune, dintre Lăpușneanu și boierii susținători ai lui Ștefan Tomșa. C. Negruzzi se slujește de textul lui Gr. Ureche: „Dacă au mers solii acei de la Tomșa, și au spus lui Alexandru-vodă. Atunci să fi zis Alexandru-vodă: ”. Opoziția dintre cele două pronume „eu” – „voi” anunță conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustrează hotărârea lui Lăpușneanu de a ocupa tronul împotriva voinței marilor boieri, și prin ele se instituie intriga;
„Ai să dai samă, Doamnă!…” – este replica văduvei unui boier ucis de Lăpușneanu, amenințare adresată Doamnei Ruxanda, soția domnitorului, pentru crimele înfăptuite de el. Reprezintă un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei și inventivității scriitorului, creat cu scopul de a pătrunde în adâncime personajul principal. Afirmația văduvei o face și pe Doamna Ruxanda complice la faptele sângeroase ale domnitorului și stârnește intervenția acesteia în a tempera conflictul generator de ură și răzbunare;
„Capul lui Moțoc vrem…” – sunt cuvintele mulțimii de țărani nemulțumiți, veniți la Curte să se plângă de asuprirea boierilor, de sărăcie, de foame, de viața lor devenită insuportabilă. Mottoul anunță cea mai dramatică parte a nuvelei, episodul antologic din punct de vedere al structurii intime, al gradării și echilibrului situațiilor, precum și al ingeniozității artistice cu care Negruzzi a știut să așeze față-n față domnul, boierii și poporul;
„De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” – sunt cuvintele lui Alexandru Lăpușneanu, aflat pe patul de suferință, ca o amenințare împotriva celor care-l călugăriseră. Amenințarea relevă o pornire demonică pe care numai moartea o poate opri.
Prin viziunea realistă a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor și prin viguroasa sa construcție epico-dramatică, Alexandru Lăpușneanul se situează printre marile realizări ale literaturii pașoptiste.