CREIONUL CU GUMA




Pe birou, langa calculator, statea singur si parca speriat, un creion negru. Era din seria de creioane chinezesti. Avea si guma in capat. O gumita roz, de care era foarte mandru.
Nu era ascutit. Asta era marea lui suferinta. Astepta de ceva vreme sa vina cineva sa-i scoata la iveala varful ascutit, care era in stare sa astearna atatea minuni pe o foaie alba de hartie.
Jinduia la teancul de coli din raftul bibliotecii. Nu stia pe care sa o aleaga. Se gandea cu jind la imprimanta care inghitea jumatate o data pentru ca apoi sa le scuipe una cate una, colorate sau scrise cu tot felul de imprimeuri.
Era verde de manie. Nerabdarea ii ajunse la paroxism cand, intr-o seara, Maria se instala la masa de calculator si, dupa ce-i arunca o privire fugara, porni calculatorul.
Inima parca-i mai reveni putin, caci fetita il lua din suportul lui si-l introduse intr-un glob pamantesc cu ascutitoare in varf.
Pali si sufletul i se stranse de emotie. Daca ar fi putut vorbi ar fi strigat de fericire. Va avea in sfarsit varful mult asteptat!
Si se lasa in voia viselor care de data asta se pare ca deveneau realitate. Se visa scriind minunatiile de bastonase inclinate spre stanga sau spre dreapta - dupa cum cerea modelul inceput de doamna - sau desenand pe hartia imaculata o casuta printre pomi imensi , cu umbra deasa si un gardulet imprejmuit de flori.
Colo, in coltul de sus al foii parca vedea cum ar schita un soare mare si vesel, cu raza ascutite ca niste sulite si cu un zambet fericit pe fata-i latareata.
Da! De abia acum simtea cum incepe sa traiasca. Las' sa moara de invidie calculatorul cel ingamfat, cu boxele alea nesuferite care-l strajuiau de-a stanga si de-a dreapta ca niste osteni credinciosi!
El nu a putut prinde niciodata sclipirea de viata care se transmite prin scris direct. Creionul simtea ce rol important joaca el in viata fetitei. Ii simtea parca fiecare miscare, fiecare incordare a muschiului manutei care-l tinea strans si concentrat. Vedea si se amuza de varful limbutei care aparea printre buze atunci cand copila se concentra sa scrie cat mai corect si mai frumos. Da! El creea! Dadea viata si picura particele din sufletul fetitei pe coala de hartie.
I-ar fi zis el cateva calculatorului, dar nu! Nu merita! De ce sa strice el bucuria de a fi inghitit de ascutitoarea in forma de glob pamantesc! Varful se ivi in cateva secunde. O mandrete! In mintea creionului varfuletul sau rivaliza cu cel mai inalt varf de munte de care auzise vreodata. Ascutit, mai gros la baza si subtiindu-se spre varf, gratios, asternand pe hartie caracterele negre, bine conturate mai ales din excesul de zel al Mariei.
Simti ca lesina de placere cand vazu lucirea mata a colii care-i astepta apasarea. Si deodata, ca zborul unui stol de pasari abia ivite din nori, incepura sa se insiruie frumos, atent si drept literele care alcatuiau numele Mariei.
Creionul nu-si mai incapea in scoarta de fericire.
E adevarat, gandea el mai tarziu, placut obosit si cu varful tocit, e adevarat ca in calculator exista jocuri nenumarate, muzica frumoasa, imagini perfecte si scrisuri mii. Dar nimic nu se compara cu muzica interioara ce reiese din scrisul neindemanatic al unei fetite aflata la primele ei litere. Imperfectiunea aceasta incantatoare calculatorul nu era in stare sa o redea. Frantura aceea de viata si sclipirea de bucurie a ochisorilor albastri de fetita care reusise pentru prima data sa se iscaleasca nu putea fi redata nici cu cel mai performant calculator din lume.
Creionul putea dormi fericit. Isi implinise menirea.