Sunt relativ mic, subtire si daca ma uzi nu vei mai putea scrie pe mine. De ma vei atinge cu o picatura de apa nu ma supar dar sa nu ma arunci in valurile ei, caci risc sa ma inec si sa nu mai fiu important si folositor.
Nu ma inghesui in locuri stramte, caci de vei face asta, risti sa te chinui pana sa ma indrepti la loc, si nu stiu daca ma voi mai intinde ca la-nceput.
Nu ma bate, nu ma chinui mototolindu-ma in palmele tale ca si cum nu mai sunt bun de nimic; caci de-ti va parea rau mai pe urma, in zadar vei trudi sa ma refaci; eu poate nu voi mai voi sa ma intind nici daca ma vei calca cu un fier incins, sperand la ceva miracole.
Nu ma rupe dupa ce ti-ai asternut gandurile pe mine si ai realizat ca nu sunt bune sau ca nu esti tu cea care gandeste asa. Caci de vei face acest lucru, va fi mai geru sa-ti revezi visele si te vei chinui la infinit sa ma refaci; dar mereu se va gasi cate o piesa care sa nu fie pusa bine, la locul ei, si vei plange si-ti va pare rau ca ti-ai batut joc de mine, un biet, amarat, omulet de hartie...