Priveste dar nu zareste in departare nimic mai mult decat iubirile lui pierdute in lantul amintirilor. Timpul a mai trecut inca o data si e tot aici...nimic nu s-a schimbat. Traieste prin ieri si viseaza prin maine! Singurul lui antidot il reprezinta rimele fara versuri... Si tot ce-si mai poate da e speranta. Speranta ca intr-un maine necunoscut va putea vedea totul altfel, nu la fel ca in fiecare zi, nu ca intr-un prezent inglobat in trecut.
Doar de simtit simte altfel. Vantul nu e niciodata la fel... si chiar daca ar fi, el l-ar simti mereu in alt mod. Si asta pentru ca el nu simte ca noi toti..El stie sa inteleaga ce-i spune fiecare adiere ...ieri vantul era suparat, se certase cu soarele. El poate percepe fiecare suspin si orice zambet al vantului, nu le poate vedea, dar le simte si le intelege.
Si fiecare zi si noapte sunt mereu asa cum le simte el, chiar daca uneori le confunda si face fara sa vrea zi din noapte si rasarit din apus. Reuseste sa faca asta cu ajutorul imaginlor intiparite in mintea lui, asemeni unor fotografii pastrate cu sfintenie in sertarul bunicii.
In lumea lui in care soarele straluceste inconjurat de firavele stele si unde luna sta de vorba cu soarele, nimic din toate astea nu se vade, doar se simte. Noroc cu fotografiile bunicii, ca daca nu..n-ar fi putut avea nici lumea asta. Lumea asta care tie ti se pare superlativ de buna si pentru care ai fi in stare sa-l invidiezi, pe care ti-ai dori-o , dar care nu e asa cum pare...caci doare sa confunzi mareu lucrurile, sa fie zi iar tu sa vezi noapte sau sa fie noapte iar tu sa crezi ca e zi...Afara sa fie iarna pentru ca ingerii se bat cu pernele, sa ninga iar tu sa nu poti vedea decat aceeasi iarna din copilarie/de cand erai copil. Si e si mai dureros sa vorbesti cu fiul tau care e de mult adult, iar tu sa nu poti vadea decat nelipsitul portret, rod al imaginatiei tale, al carui grad de autenticitate nu-l cunosti.
Si multe alte lucruri, toate intr-un haos total si intr-o confuzie permanenta care nu e decat ordinea din lumea lui. Toate aste pntru ca intr-o zi din copilaria lui prezenta, Dumnezeu i-a stins lumina si nu i-a mai aprins-o.