Doi grădinari lucrau într-o grădina. Unul dintre ei stătea la un umbrar să lenevească privindu-l pe cel de-al doilea cum lucrează; celălalt lucra de zori de parcă asta ar fi făcut toată viata pană atunci și zâmbea de fiecare dată când îi ieșea ceva ori mai descoperea câte un boboc de floare.
Angajatorul celor doi se duce la cel dintâi și-l întreabă:
- Tu de ce nu lucrezi, măi?
Acesta îi răspunde, la randul sau, plecându-și capul spre umbrar:
- Pentru că toată viata nu am facut nimic, decât am stat și mi-am pierdut vremea.
Curios, cum de unul stătea și altul lucra in aceeași grădină, se duce și la al doilea să-l întrebe:
- Tu de ce lucrezi, măi?
Iar acesta îi răspunde, ridicându-și capul de sub un pomișor ce tocmai înflorise:
- Pentru că toată viața nu am făcut nimic, decât am stat și mi-am pierdut vremea.