Nu mai aud voci inafara celor care-mi soptesc atunci cand sunt singur...lume cruda in care nimeni nu-mi mai striga numele.....si cum iubeam sa avem atat de mult de pierdut...si plang acum dupa ce imi este frica sa nu pierd...clipind o data....o singura data si vad totul,vad tot,vad decat ruine...streang in jurul unei inimi sufocate, spiritul singuratatii tipa in mine...si ma trezesc la locul meu intr-o rece cripta doar sa privesc in gol, sa privesc spre un trandafir negru spinos caruia-i spun...ispita.....sunt "cel cazut" iar tu esti cea: catre care...din cauza careia...pentru care,esti abisul in care cad. Pe o mare fara tarm visez o corabie...o mare fara tarm si o corabie fara nume...o corabie fara nume si un singur pasager...pe valuri pierdute amagita de vantul ce nu-i atinge panzele rupte de frica sa nu ramana si el captiv pe o corabie fara suflete. Pe o corabie fara nume plutesc in deriva pe o mare fara tarm si suflu in panze sfasiate de durere.....inchid ochii si vad....vad....corabia asta este imaginea vietii mele.