Nu uitați accentul!

De mai multe luni mi-am schimbat numele, am terminat-o cu Nicolae, Nicușor sau Nicu al Popii!
Minune, de când semnez Nichola sunt foarte important! Nu-mi încap în piele, mi-am umflat pieptul, am tras umerii puțin în spate și așa merg pe stradă. Fraierii pe care îi întâlnesc nici nu știu pe lângă cine trec. Ia să mai ajustez pe ici …pe colo!
Rețineți, când îmi vedeți figura, faceți plecăciune, fiți smeriți, iar când mi se pronunță numele, solemni!
Sper că un for științific se va “autosesiza” și mă va primi acolo. Că eu am scris mai mult de o pagină, nu ca ăla, Dumnezeu să-l ierte, a murit după 90. Cum îl chema?! Bîr….! Bîr…! Chiar nu-mi amintesc, a fost și în Parlament!
Dacă m-or opri la Poartă, nu-i bai, depind și eu de oameni cu influență, doar știți, Escu a înviat din morți și bântuie pe ruta Paris – București și retur să ne spună că literatura română postbelică „a născut” pe cel mai important scriitor, “prietenul meu Căciulă consummator omnivor de cultură!” Păcat că Escu n-a lăsat să treacă de Poartă pe Badea Ilie, de oftică se înțelege. Păi ce, să fie doi Escu în Academie?
Și ăsta e țapăn de tot, despre Badea Ilie vorbesc, sociologul, )=(numai după ce se atașează particola escu la numele mic), are cărți cu toptanul, dar nici stafia nu se lasă, are o influență! Bade Ilie, ce să-ți fac? Þi-am transmis sfatul prietenei mele, când Escu se lăfăia în cazanul cu smoală cu picioarele atârnându-i pe afară, trebuia gâdilat pe tălpi! Dacă n-ai ascultat, acum erai în Academie!
Eu n-am cum s- ajung acolo, n-am operă, poate post mortem. Și dacă nici atunci, măcar să mă aplaudați când voi fi coborât în groapă. Cuum?!! Am zis eu asta?! Nu care cumva să aplaudați că mă scol din coșciug și vă alerg pe după cruci și vă dau palme! De n-o să le puteți duce! Aplaudacilor! Manipulaților! Sinistraților!
Nu zic, dacă vă va curge o lacrimă, treacă meargă, a plecat un Hartist,
Nichola DiachonescO!!

P.S.
Zeroul pus unde trebuie deschide multe uși, nu-i așa, madame ....?!