În sfârșit, prinsesem un moment singuri. Prietena mea era pe undeva, pe afară, iar viitorul ei soț tocmai ieșise până la mașina parcată în fața casei. M-am uitat în ochii ei. Am citit aceeași bucurie a intimității pe care, probabil, o deslușise și ea la mine. Am zâmbit amândoi în același timp.
Dar era greu să facem un pas atât de mare, peste toți acei ani care se scurseseră de când nu mai auzisem nimic despre ea. Aș fi vrut să zic ceva și nu știam ce. Îmi era străină deja, doar această vizită neanunțată pe care ea se hotărâse să ne-o facă ne adusese din nou împreună. Așa că am ales întrebarea pe care i-o mai adresasem odată, chiar la început. Într-un fel inexplicabil, nu consideram că mă repet.
- Ce mai faci?
Nu-și dezlipise privirea de a mea de când Dan, viitorul ei soț, ieșise din cameră.
- Mă mărit, mi-a spus.
Nici o urmă de tristețe în glasul ei, nici măcar nostalgie după anumite vremuri apuse de mult, poate pentru că, la fel ca și în cazul meu, de abia acum amintirile prăfuite ieșeau din nou în soare, după ani în care nimeni și nimic nu le deranjase din locul lor uitat.
Parcă țineam în mâini o carte veche, pe care o redescoperisem din greșeală pe rafturile propriei biblioteci. Mi-am trecut mâna peste coperta cenușie și mi-am amintit titlul. Am suflat printre file, să îndepărtez praful, apoi am început să o răsfoiesc, pe sărite, citind, pe ici, pe colo, câte o frază, un cuvânt, de la care puteam să împrăștii neantul, amintindu-mi încetul cu încetul conținutul.

Anca. Prima fată cu care făcusem dragoste. Trecuseră aproape 5 ani...
O cunoscusem în vârful Muntelui Găina, la Târgul de Fete. N-aș mai putea spune exact cum... Căutam o fată (evident). Ca să participăm la concursul berii, organizat de Ursus. Era sâmbătă noaptea, eram obosit de pe drum - ajunsesem în aceeași zi - și mă "prăfuisem" mai repede decât de obicei. Eram bucuros să fiu acolo. An de an îmi promisesem că voi urca pe Găina, din satul bunicilor, aflat la 40 km depărtare. Același sat în care mă reîntâlnisem acum cu ea. Aproximativ aceeași perioadă a anului... Tocmai terminasem clasa a X-a și aveam planuri mari pentru vacanța aceea. O parte mi se îndepliniseră deja, altele erau mai aproape decât aș fi crezut. La câteva corturi distanță.

Nu știu dacă am întrebat-o doar pe ea, sau dacă ea a fost prima care a acceptat să meargă. Oricum, ajunsesem acolo împreună și am aflat cum o cheamă de abia când și-a spus numele organizatorilor. Anca.
Îmi spusese că prietenul ei își întrecuse măsura și doarme, iar ea ar vrea să participe.
Proba era simplă: trebuia să bei cât mai repede o halbă de bere. Când terminai, începea partenerul. Obligatoriu de sex opus. Ea m-a rugat s-o las pe ea prima. Iar când s-a dat startul, a pus halba la gură și în câteva secunde jumătate de litru de bere dispăruse fără urmă. Băieții din echipele concurente (fără excepție, ei erau primii) rămăseseră cu halbele la gură. Eu, cu halba pe masă. Mi-a trebuit, ca să-mi revin, cam tot atât timp cât îi trebuise ei să o golească. Adică foarte puțin.
A fost simplu. Cu o asemenea "armă secretă", am câștigat ambele runde și concursul.
- De unde sunteți? ne-a întrebat organizatorul.
- Din Deva, a zis ea.
- Din Mureș, am răspuns în același timp. Și tot în același timp ne-am întors unul spre celălalt, mirați:
- De unde?!

- Ce mai face B.? m-a întrebat Anca, în liniștea ce începea să fie apăsătoare. Și o nouă filă din cartea aceea prăfuită a fost scoasă la lumină după atâția ani. Avea dreptate. La un an după ce ne cunoscusem, a venit la Mureș. La mine. Am stat un week-end la B., "fratele meu de sânge", care rămăssese singur acasă pentru sfârșitul acela de săptămână.
- Bine, i-am răspuns.

Eram în dormitorul părinților lui B. Toată ziua ne plimbasem prin oraș, povestisem, ne ținusem de mână și ne sărutasem, 90% din timp în compania lui B. Acum eram, în sfârșit, singuri. Am dezbrăcat-o, stângaci. Uitasem cum e să fac dragoste cu ea. Din punct de vedere fizic, îmi redevenise străină. Trecuse aproape un an de când nu o mai văzusem. Mă mai sunase de vreo 5 ori. Atât.
Era ca și cum aș fi făcut dragoste cu ea pentru prima dată. I-am redescoperit carnea tare și fină, curbele moi și dulci, sânii pietroși, sfârcurile ce se solidificau în gura mea... Am sărutat-o îndelung, savurându-i fiecare centimetru de piele, câteodată stângaci și în poziții incomode, nu întotdeauna pentru că așa aș fi vrut, ci pentru că mă gândeam că trebuie, iar când, după prea mult timp, mâna mea a coborât, în sfârșit, între picioarele ei, am găsit acolo mulțumirea pentru cele 5-10 minute pe care, în proporție de 60%, le-aș fi considerat înainte timp irosit...
... Eram mult prea excitat, am terminat repede...
Dar când am ieșit să arunc prezervativul și să fac un duș scurt, l-am zărit cu coada ochiului pe B., care stătea în fața televizorului și îmi rânjea, bucuros. Și atunci m-am simțit bărbat. Aveam 17 ani și eram mândru de mine. Anca avea 19, și dacă venise taman din Apuseni pentru mine, pentru a face dragoste cu mine, înseamnă că îi plăcea. N-aveam s-o dezamăgesc!
Înainte să intru în cameră, i-am aruncat lui B. același rânjet satisfăcut cu care mă gratulase înainte.

Prin semiîntunericul camerei, am examinat-o atent. Aș fi vrut să aprind lumina și să o studiez îndeaproape, să îmi umplu ochii de imaginea ei, dezbrăcată, să o văd cât este de frumoasă până la sațietate, dar n-aveam atât de mult tupeu încă. La urma urmei, și eu eram dezbrăcat. Așa că m-am așezat lângă ea și mi-am reluat ritualul premergător. N-a durat mult până am fost din nou pregătit să-i arăt că nu venise degeaba.

Și, pe când răscoleam patul părinților lui B. în toate pozițiile posibile și imposibile - cam 5 de toate, la vremea aceea - i-am auzit vocea nefiresc de clar, nefiresc de aproape:
- Bă, dacă tot nu vreți să vă potoliți și m-ați lăsat și singur aicea, măcar închideți ușa aia odată!

Fata aceea stătea acum în fața mea. Mai matură, aproape căsătorită, încă mai în vârstă decât mine... Am continuat un timp să ne depănăm amintirile. Mi-a reproșat că în ultima parte a verii petrecute împreună, înainte să vină în Mureș, stăteam aproape toată ziua și jucam table cu taică-su, ignorând-o. Avea dreptate...
Dan, viitorul ei soț, întârzia să apară, iar Maria, prietena cu care venisem de la Mureș pentru o săptămână era pe undeva prin curte, cu soră-mea. Acum era momentul să-i fac o destăinuire.
- Știi că ai fost prima fată cu care am făcut dragoste?
Nu știa. Nu-i spusesem niciodată. Ba chiar o mințisem când mă întrebase asta. Altfel aș fi fost complexat. Nici ea nu mai era virgină...
S-a uitat la mine cu niște ochi mari, neîncrezători.
- Dar mi-ai spus...
- Știu ce ți-am zis. Ce ai fi vrut să spun altceva? Mă dădeam mare. Nu puteam să fiu eu mai prejos, nu?
Încă nu-i venea să creadă.
- Vorbești serios? Hai, pe bune, vorbești serios?
- Da, sincer.
Poate n-ar fi trebuit să-i spun. Ceva în privire i se schimbase, era altfel decât înainte. O licărire ce n-ar fi trebuit să fie acolo.
- Nu știam. Nu mi-am dat seama, a spus.
- Trece vremea, nu? Eram copii...
- Mai ales tu!
Am râs amândoi. De afară, s-a auzit poarta trântindu-se, semn că Dan se întorcea. Nu știam dacă să îmi pară bine sau rău că aceste scurte momente de intimitate se terminaseră.
- Știi că atunci, la Mureș, i-am rupt patul lui B.?
- Da? A început să râdă.

Aflasem asta mult mai târziu. După ce B. își luase muștruluiala de rigoare, cu toate că el susținuse până la capăt că n-are habar ce s-a întâmplat acolo.

În noaptea cu pricina, am așteptat până Anca a adormit și am ieșit în bucătărie, unde B. bea singur și se uita la televizor. Eram alt om. Pășeam altfel, altfel mă uitam la B. și îmi crescuse ego-ul până la tavan.
Mai târziu, pe la vreo 4 dimineața, am luat mașina lui taică-su și am scos-o la plimbare pe centura orașului. Aveam 17 ani, alcool la bord și nu ne mai încăpeam în piele.
B. a turat amărâta de Dacie 1300, an de fabricație 1981, până la 100km/h. Eu eram în picioare, pe jumătate ieșit afară pe geam, și urlam cât mă țineau bojocii. Îmi curgeau lacrimile de nu puteam să îmi țin ochii deschiși, și din când în când câte o musculiță îmi intra în gură cu 100 km/h, dar cui îi păsa? Lumea era un club exclusivist, în care îmi făceam intrarea cu surle și trâmbițe, pășind apăsat și cu capul sus! Eram cineva și toată lumea trebuia să afle!
De abia după ce am trecut pe lângă mașina poliției (noroc că B. o văzuse din timp și mă trăsese înăuntru) am luat-o către casă. M-am vârât în pat lângă femeia mea. Mă uitam cum doarme și, privind-o, am uitat complet momentele acelea de gheață, cu un an de zile în urmă, când "femeia mea" nu se mai opusese să îi dau chiloțeii jos și am realizat, speriat, că aceea era noaptea cea mare!
Acum însă, pe când Dan intra din nou în casă, îmi aminteam aproape perfect.

Era o seară ca toate celelalte. Gașca plecase către case, eu o conduceam pe Anca. Trecuseră aproape 2 săptămâni de la Târgul de Fete. În seara concursului, rămăsesem toată noaptea cu ea, povestind. Către dimineață, deja ne sărutam. Nu mai știu cum ajunsesem acolo.
Anca locuia, de fapt, în satul vecin celui în care stăteau bunicii mei. Așa că cel puțin o dată la 2 zile, seara, îi făceam o vizită. Câte 4, 5, 6, plecam împreună și până pe la 11 ne făceam veacul în fața căminului cultural, împreună cu Anca și alți tineri din satul ei. Când se închidea birtul din cămin, gașca se spărgea. Rămâneam singur, să o conduc pe Anca. În fiecare seară, parcam în rulota din curtea casei ei și stăteam în întunericul beznă povestind, fumând Carpați și Naționale, sărutându-ne și pipăindu-ne până noaptea târziu.
În seara aceea, în timp ce ne îndreptam către rulotă, ajunsesem să vorbim despre sex.
- Te-ai mai culcat cu cineva până acum? am întrebat-o cu tupeu.
- Da. Tu?
- Normal, am mințit eu, analizând, de fapt, răspunsul ei. Deci, nu mai era virgină. Asta era bine, gândeam puțin speriat. Înseamnă că va ceda mai ușor. Avusesem o prietenă virgină și după trei luni de "tatonare", de încercări și "oferte", chiar în noaptea în care, teoretic, ar fi trebuit să facem dragoste, am comis-o.
Eram, din nou, într-o stare de avansată euforie bahică, la un chef, și am tăbărât pe prietena ei cea mai bună. Vina alcoolului. Aceasta cedase. Vina ei! Tot restul serii, ne-am sărutat în fiecare moment în care puteam găsi puțină intimitate. Era vineri. Luni au venit amândouă la mine, în curtea școlii, și am primit, practic, două perechi de papuci, nuanțe diferite, aceeași mărime. A mea. Eșec parțial doar, pentru că întâmplarea mă făcuse să mai cresc puțin în ochii mei.

Acum îmi calculam șansele cu Anca. Deși n-aș fi recunoscut în ruptul capului, faptul că nu mă lăsa să o dezbrac era de o certitudine reconfortantă.
- Oricum, i-am spus puțin mai târziu în cadrul aceleiași discuții, nu fac niciodată dragoste fără prezervativ!

Eram din nou lângă ea, îi sărutam sânii frumoși, ale căror forme puteam doar să le simt în bezna fierbinte, în timp ce cu o mână încercam să îi masez zona umedă dintre picioare. Mă durea încheietura, pentru că era răsucită într-o poziție nefirească, dar nu mă lăsam. Exploram. Eram excitat la maxim. Și am încercat, la fel ca în fiecare noapte, să îi desfac nasturii la blugi. M-a lăsat, ca de obicei, opunând o rezistență simbolică. Apoi, la fel, iarăși, ca în fiecare noapte, am încercat să îi scot pantalonii. Spre deosebire de toate celelalte nopți, m-a lăsat. A ridicat puțin fundul, ca să îmi fie mai ușor. Noroc că nu era nici o lumină în rulotă. În clipa aceea, un rânjet imens mi-a apărut pe față. Dar, pe măsură ce distanța dintre colțurile buzelor mi se mărea, inima mi se făcea tot mai mică. Exact în timpul momentului de euforie maximă, am început să mă tem că nu mă voi descurca. Nu aș putea descrie senzația care m-a cuprins în acea fracțiune de secundă când am înțeles de ce Anca nu se mai împotrivea să o dezbrac. Când am realizat ce va urma.
În următorii ani, am retrăit, parțial, aceeași senzație, de plăcere, victorie, frică, emoție, curiozitate, de fiecare dată când mă aflam pentru prima oară pe punctul de a face dragoste cu o femeie. Însă niciodată cu aceeași intensitate ca atunci, acolo, în rulota aceea prăfuită, în patul acela tare pentru o singură persoană. În timp, senzația a dispărut. Au intervenit obișnuința și plăcerea - așteptată, firească - de a atinge, de a mângâia, de a privi un trup frumos. Și întrucâtva mă simt mai sărac...

Anca m-a lăsat să o dezbrac complet, neîndemânatic cum eram, și după ce mi-a dat și ea hainele jos, m-a întrebat:
- Ai prezervative?
Întrebarea m-a lovit în moalele capului, pentru că știam ce va urma.
- Nu.
- Păi, parcă spuneai că nu faci niciodată dragoste fără prezervativ...
Nu mai știu ce i-am răspuns. Nu mai știu dacă eram roșu sau galben la față. Însă ce știu și ce mă surprinde acum este faptul că am reușit, cumva, să o pătrund înainte să termin. Foarte puțin înainte să termin...

Eram speriat. N-am savurat decât pe jumătate primul orgasm în doi. Folclorul liceal și puținele filme erotice pe care le văzusem până atunci spuneau că trebuie să dureze mult mai mult. Așa că am continuat să mă mișc, crezând că ea n-a simțit nimic, până când un nou val de plăcere s-a ridicat asupra mea în rulota fierbinte. Și atunci am respirat ușurat.

Nu mă bântuiau la vremea aceea nici mustrări de conștiință, nici spaima că aș putea deveni tătic înainte de a face 17 ani. Mă complăceam într-un "nu mi se poate întâmpla tocmai mie" lipsit de griji. Sau, ca să fiu mai exact, era ultimul lucru care mi-ar fi trecut prin cap în momentele acelea.
Acum îmi părea rău că o mințisem în legătură cu virginitatea mea. Stângăciile, momentele când am alunecat afară, ar fi avut o explicație. Dar așa... Cu un colț al minții încercam să par cât mai "profi", cu altul îmi studiam atent fiecare mișcare, încercând să o fac să pară cât mai controlată, în timp ce cea mai mare parte a creierului meu nu putea încă să cuprindă imensitatea evenimentului care se abătuse asupra mea. Ei bine, eram deja bărbat. Oare eram primul din clasă? Nu credeam. Printre primii? Cu siguranță! Aveam ce-i povesti colegului de bancă! Cred că acestea erau singurele gânduri pseudo-raționale care îmi mai treceau prin minte.

Nu știu cât a durat până la capăt. Nu știu dacă Ancăi i-a plăcut chiar așa de mult precum arătase. Sincer să fiu, după ce ne-am îmbrăcat și ne-am aprins fiecare câte o țigară - aveam Snagov de această dată - faptul consumat era încă prea mare ca să-l pot cuprinde cu totul, așa că gândurile despre felul în care se simțise ea pur și simplu nu mai aveau loc. Sau poate mi se părea firesc ca și ei să-i fi plăcut la fel de mult?

În noaptea aceea am parcurs cel mai repede drumul întunecos dintre sate. Chiar și de câinii cu care aveam mereu de furcă am trecut ușor. Și de porțiunea ce trecea prin pădure am scăpat fără să știu. Niciodată nu mi s-au părut mai puțini 5 km.
Am intrat în camera mea pe geam, ca de obicei. Era aproximativ 4 și jumătate. Tata m-a trezit pe la 6, aveam de lucru. În mod normal, ar fi trebuit să am o zi groaznică.

În casă a intrat și prietena mea, Maria. O iubeam, sau așa credeam atunci. Însă era cu totul și cu totul altceva. Poveste urbană, mai sofisticată. Nu mai puțin frumoasă, nu mai puțin colorată sau lipsită de sentiment. Dezavantajul consta în faptul că avea precedent.
Am strâns-o în brațe. Mă bucuram că era cu mine la țară. Au fost momente în care am crezut sincer că vreau să o iau de nevastă.

Anca și Dan nu au mai stat mult. I-am condus până la mașină și o parte a ego-ului meu s-a simțit atinsă atunci când Anca nu s-a uitat lung după mine, ci a început să povestească cu Dan. Trecuseră 4 ani de când o atinsesem pentru ultima oară. În vremurile acelea, 4 ani erau foarte mulți.

Pe când intram în casă, m-a pufnit râsul. Mi-am amintit un moment în care sigur am impresionat-o pe Anca cu "tehnica" mea: pe când făceam dragoste pe dealul din spatele casei, tot într-o noapte, iar mie, cu coatele lipite de pământ, mi-a trecut prin cap o singură metodă de a alunga țânțarul ce tocmai mi se așezase pe fund - mișcări ample și rapide. Evident, în nesimțirea sa și conștient că n-am ce să-i fac, animalul și-a luat zborul când s-a săturat... Efectele, însă, au fost incredibile!