Nu pot să-mi șterg din minte imaginea ta alergând cu mine pe malul mării. Copilăroasă, sărind și ferindu-te de valuri, zâmbind că sunt lângă tine. Fericire enormă îmi umple sufletul! Am fost înacelași vis cu tine. Nu am simțit vreodată așa ceva. Fericire izvorînd din adânc, din inimă. Fericire atât de perfectă. Te văd cum ieși din mare, gelos pe brațele albe de valuri care îți mângâie picioarele. Aș vrea să șterg picăturile reci de pe umerii tăi, să te strâng în brațe așa udă, să simt cum se lipește costumul tău de pieptul meu, să-ți sărut gâtul umed și să sorb lacrimile sărate ale marii. Părul tău strâns în coc nonșalant lasă libere fire de mătase neagră care se zburlesc pe lângă urechiușe și se lipesc de gâtuțul tău ca niște mici râuri de necunoscut. Ce altceva puteam să-mi doresc? Am fost cu tine în mare, loviți de valuri. Am săpat gropi în nisip încercând să stăm amândoi pe picioarele mele. Fiori scumpi de amintiri fără voie. Și iar te văd aruncându-te în brațele mării. Cât de frumos este să te privesc cum îți stergi apa, cum tremură picăturile în firele tale de păr... Te iubesc!