(cu gândul la Soljenițîn, Monica Lovinescu, Regele Mihai, Paul Goma, Doina Cornea…)

Sunt excepții care au sărit bariera fricii. Eroii.
Noi am rămas în piperniceala evidenței contabile. În saluturile servile, în căldura uterină a birourilor. În obstinația compromisului.
Ei sunt ei. Aproape. Dar, totuși, umilitor de departe. Rași și frezați de meșteșugitorii cuvintelor. Tămâiați chiar. Repere.
Au atins punctul de grație.
Cu toate că sunt vii, nu mâncăm aceeași ciorbă. De fapt, cum să mănânce eroii ciorbă? Cu borș, piper și sare. Știu să tragă vânturi? Cum să-și scuture firimiturile de pâine din barbă? Ce mai vor? Haida, de! Să ne întindă pe metru zi după zi slăbiciunile? Să ne vadă cariile dinților? Să ne spună ce țigări să fumăm? Să ne aleagă culoarea prezervativelor? Să se sfătuiască pe cine să votăm?
Cum să-i reprimim ca vecini? I-am băgat în manuale. Îi învață copiii. Nu-i destul?
Ei ne obosesc. Groaznic. Casa lor este istoria.
Marș acasă!
Alexandru PETRIA