Știu că ai văzut cum se duceau păsările acelea lungi. Știu că ai așteptat toamna asta ca pe o haină.

Ai vrea ca timpul să fie mut, să-ți vorbească prin semne. Ai vrea să poți vedea în frunze izbăvirea.

Spune-mi să vin, te știu prea bine. Spune-mi că teama mea îți îmbracă privirea.

Te voi veghea să scrii, poete al meu. Te voi veghea să nu mori încă un anotimp.

Voi împleti în păr panglici de vânt, să mă vezi de departe. Voi împleti oboiul acesta al toamnei cu dorul de-a mă întoarce la tine ca înspre acasă.