E frig. Caloriferele bolnave nu reusesc sa stabileasca o temperatura optima si pentru degetele mele. Buricele sunt inghetate si bajbaie pe foaie cu un creion. Litere inestetice, cifre inexacte...toate se insira pe foaia de zapada.
In jurul meu sunt multe globuri incinse, prin care daca ar avea cale libera si curentul electric,cu siguranta s-ar arde.
Ma caut prin buzunare de-o batista sa-mi adun leucocitele.Pentru un moment sunt trezita la viata de mirosul unui firicel de busuioc ratacit in scobitura pantalonului; sticla ferestrei este sectionata marunt si trantita pe pervaz de lumina nebuna. Dar simturile se pierd si clipele trairii se scurg din nou in hala inghetata.
Caut indignata o sursa de alimentare a organului vital: in fata mea, deasupra tablei,un tablou cu Serban Titeica, pe peretele adiacent, un ghiveci cu pamant; e gol; pe un al treilea perete, un ceas care nu mai defineste de mult niciun sfarsit de curs plictisitor.
La o cautare mai amanuntita,sub ceasul mort, descopar usa.