Ea isi tine picioarele sprijinite de birou. Se lasa pe spate isi miroase parul proaspat spalat.Ea exprima copilarie prin miros, prin zambetul stangaci ,se prinde de manerele leaganelui inexistent. Isi aminteste de zilele friguroase in care avea manutele pufoase si le vara peste tot curioasa sa simta fiecare lucru , sa isi imbunatatteasca cultura simtului tactil.Avea par ondulat si blond .Miroasea ceva … alerga …isi aminteste ca este mirosul mamei cand face ceva cu dragoste. Miroasea a prajitura. Alerga fericita in bratele ei sa ii multumeasca pentru tot. Mama ei miroasea a dulce, a rom a zahar . Era protejata .Toata lumea avea grija de ea .Cand era mica ii placea sa stea pe covor si sa se joace cu atele.Ar fii stat acolo zi si noapte de fapt nici macar nu stia dak e zi sau noapte . Adormea pe covor. Tata o ducea in brate. Simtea ca zboara. Se trezea dar se prefacea ca doarme in continuare doar sa il auda pe tata cum vorbea in soapta . Ii auzea cuvintele copilarite , se simtea in voce ca I se rupea inima cand o vedea de fericire. Se ghemuia in patul familiei si astepta caldura parintiilor sa o inveleasca.
Fatza ei plange de dor, de dor de a fi copil. Ofteaza si regreta ca acum nu mai incape in bratele mamei. Vrea sa se duca la parintii ei sa ii tina in brate si sa le spuna cat inseamna pentru ea , ar vrea sa adoarma in bratele lor ca atunci cand avea 3 ani. Dar acum ea are 17 ani. Inca un an si va zbura din casa. Cand era mica nici nu stia cum arata , cunoastea portretul mamei , tatei , si surorii. Sora era un copil mare. Ii placea nasul ei si buzele ei . Ii place parul ei deschis si ii placea cand dormea cu parul ud pe perna , a doua zi ii mirosea perna a sora. Mainile surorii era mereu finute caci alea ei erau mereu grase . Era gelaosa pe toti cei care vroiau sa o ia de langa ea pe sora. Primul ei portret a fost al surorii.
Acum sora cea mare e mai mica ca ea. Ea are 1.60 si sora are 1.48 .Sora e slabuta iar ea e la fel de pufoasa ca atunci cand era mica. Ei ii e dor de ea si invers dar ea acum e dna Cretulescu. ……… Dar Eu voi fii mereu Otonela, era portretul facut de sora mea pe o sticla de vin , mi-l amintesc si acum dupa 10 ani. E ca o fotografie in minte . . . . . . . Mi-e tare dor de trecut.