A intrat soarele in nori.
Sunt atat de aglomerate strazile din orasele pustii.
Tabloul atarnat neglijent de perete se misca dintr-o parte in alta, leganat de vant ca s-adoarma.
I se inchideau incet ochii, pentru ca, dupa scurt timp sa ii deschida speriat.
Avea ochii la fel de vii ca la-nceput. Inceputul lui era in urma cu mai multe decenii. Nu reusise nicicum sa ajunga prezentul.
De unde se afla, putea vedea acoperisurile caselor vecine. O pisica isi unduia lenesa formele pe tiglele vechi si crapate. Avea o tinuta de invidiat. O invidiau majoritatea vecinelor.
Se intinse comod pe labute si incepu sa toarca. Torcea pe toata lumea - de care-si amintea.
Un gramofon venea sa o acompanieze in surdina.
Era atat de aglomerat orasul, incat aerul era de nerespirat. Probabil din aceasta cauza il parasisera toti.
Ah! Cat de mult isi dorea sa inchida ochii de tot... Se multumea sa priveasca pisica, ce avea acum comapnie. Dorita, nedorita - niciodata nu-si putuse da seama.
Bineinteles, mai vazuse scena asta de nenumarate ori, de fiecare data cu aceeasi curiozitate.
Goala.
Galeria era intotdeauna goala lunea. Azi era ieri si ieri a fost intr-adevar luni. Explicabil.
Tabloul inca se mai clatina cuprins de ameteala, plictiseala. Ochii ii erau mati. Parfumul de liliac proaspat ii adanci starea.
Casca prelung si se lasa sa alunece incet in genunea ce i se deschidea la picioare.
Gasira tabloul pe jos. Panza era ferfenita.
Ingrijitorul a fost dat afara din cauza neglijentei. Uitase sa inchida geamul.
Ce frumoasa era pisica din tabloul de vis- a- vis!